Joaca de-a Europa!

E duminică dimineața. Începutul de vară te duce cu gândul mai ales către o petrecere la iarbă verde, cu prietenii, decât la nu știu ce dezbatere doctrinară despre viitorul națiunilor europene. În cei șapte ani de când România a aderat la UE, percepția noastră despre interesele continentale nu au evoluat semnificativ. Majoritatea românilor se limitează la „drepturile fundamentale”: libera circulație a forței de muncă (abia în 2014 au fost eliminate restricțiile impuse de vestici) sau la posibilitatea de a încasa ajutoare sociale în statele mai bogate. Despre o viitoare (con)federație sau despre unificarea intereselor militare și diplomatice discută doar câțiva specialiști și fără un orizont de așteptare plauzibil. Aici, la granița de est a Uniunii, oamenii își rezumă „politicile” la veniturile lor modeste și la dorința de a emigra către zări mai îndestulătoare.
Ieri, ar fi trebuit să ne simțim mai europeni ca niciodată: în toată Uniunea s-a votat. Altfel spus, atunci când ne-am îndreptat către secțiile de votare ar fi trebuit să conștientizăm faptul că mai multe sute de milioane de europeni făceau același lucrul. Că suntem parte (deloc neglijabilă!) a marii dezbateri continentale. Că – dintr-odată! – noi, românii, la nivelul alegerilor europarlamentare, ar trebui să ne simțim precum votanții dintr-un județ la alegerile generale. Votul dat în Bacău sau în Asău câtărește la fel cu votul dat în Amsterdam sau în Londra. Pare o glumă? O exagerare? Câtuși de puțin! Despre această „greutate” a opțiunilor noastre ar fi trebuit să ne vorbească politicienii în cele treizeci de zile de campanie electorală. Numai că am avut parte doar de un interminabil circ, în care premierul s-a „spurcat” cu președintele, partidele de drepta s-au îmbățoșat precum puii de incubator înainte de sacrificare, iar electoratul a fost dezamăgit că pomenile de la candidați s-au subțiat până la neantizare. Candidații pentru Bruxelles abia dacă au apărut în public. Mai mult s-au agitat liderii de partide care au transformat campania într-un fel de antrenament pentru prezidențialele din noiembrie. Nu s-au discutat marile teme politice, economice și sociale care frământă Europa (așa-zis) unită. Nu s-au dezbătut direcțile către care merg națiunile acestea zăpăcite de o interminabilă criză care a schimbat fundamental paradigmele ce păreau imuabile la finalul secolului XX. Ba chiar a fost indusă, subliminal, un fel de lehamite. Pe tot parcursul lunii mai s-a insistat pe știrile despre euroscepticismul englezilor, pe dezinteresul francezilor, spaniolilor sau nemților față de acest scrutin, pe tendința de creștere a absenteismului la urne. Din toate astea, ce să înțeleagă românul bântuit de sărăcie și umilit de o guvernare incoerentă?
Probabil că abia marți vom avea primele rezultate concrete și credibile. Duminică seara, sondajele „executate” de institutele consilierilor domnului Ponta vor oferi rezultate de-a dreptul surprinzătoare. Nenumărați analiști, politologi sau băgători de seamă vor încerca să deslușească semnificații invetate de sociologii buni la condei. Adevărul, însă, va fi simplu: electoratul din România nu a vibrat la chemarea Europei și nici nu are mari așteptări de la Bruxelles. Pentru noi, circul dâmbovițean, cu aleși șpăgari, judecători arestați și baze militare americane reprezintă universul imediat, spațiul în care ne consumăm pseudo-democrația originală. Ne revedem la toamnă!
Ștefan RADU