Însemnări pe marginea unei cărți: „Creștinismul abia începe” (III)

Aflăm că „boala nu se rezumă la un conflict interior, generat de experiențe traumatice refulate în subconștient, ci la deteriorarea puterilor sufletului până la întunecarea și chiar moartea minții, care nemaifiind în comuniune de iubire cu Dumnezeu se îmbolnăvește, generând la rândul ei stări bolnăvicioase ce se repercutează asupra sufletului”. Acum intervine Biserica prin una din tainele sale, cea a Sfântului Maslu, taină a vindecării omului, a restaurării in integrum. Omul rămâne un peregrin între pământ și cer. Aici, cu prezență de spirit, Preasfinția Sa Ioachim Băcăuanul propune metafora GPS-ului. Asemenea unui GPS performant, credința în Iisus e cea care te salvează, e cea care te scoate la liman, îți aduce aminte în permanență care îți este ținta și actualizează în timp real calea cea mai scurtă. Dacă omul se abate din drum, se înțelege că singura atitudine potrivită e cea care vine pe linia Patericului: de vei cădea, ridică-te pentru încă o dată, indiferent a câta oară se întâmplă aceasta, iar de pocăința va fi netrucată, atunci Hristos te reașază pe calea cea bună.

Ceva mai „tehnice” – să-mi fie scuzat cuvântul! – sunt ultimele două materiale: „Un posibil răspuns la cruciada eshatologică” – autorul explică detaliat interesul repetitiv al omului pentru a fixa diferite date ale sfârșitului lumii și „Calendarul, o problemă încă nerezolvată”. În ambele, Preasfinția Sa face figura cărturarului erudit, ce stăpânește cunoștințe în cele mai mici detalii din arii complementare.

Peste toate, de suntem înțelepți, avem șansa de a da mărturie: din perspectiva omului pornit pe marele drum, creștinismul poate să înceapă pentru încă o dată! – „Am convingerea că, și de data aceasta, dacă viața în Hristos este trăită în dimensiunea ei sacră, teologică, liturgică, tradițională prin Biserică, în puterea Sfântului Duh, acest fapt va ajuta umanitatea să depășească și criza în care ne aflăm” (Ioachim Băcăuanul, coperta a IV-a).

Marius Manta