Europa îți dă, dar în traistă nu-ți bagă

Petru DONE

Am stat, deseori, în preajma celor care administrează instrumentele prin care și noi, românii, putem accesa fonduri europene, dar și pe lângă cei care chiar s-au încumetat să facă asemenea demersuri. De multe ori am vorbit și cu cei pe care i-ar fi împins gândul să recurgă la o astfel de soluție, dar nu prea cutezau. Am ascultat felurite opinii pe această temă, am văzut proiecte „de succes”, cum sunt ele numite generic, am auzit și de eșecuri, deși – recunosc – mai puțin. În general, aud din toată țara și mai ales de la unii politicieni (cam dintre cei care nu prea au ajuns la ciolanul fondurilor!) un fel de vaiet profund, dar nu strident, ci estompat, că nu suntem în stare să accesăm fondurile, că România e la coada plutonului, că Guvernul, că instituțiile europene, că unii, că alții…

Sincer să fiu, nu prea i-am înțeles pe cei care se vaită. Da, se solicită cofinanțare, cam cât jumătate din valoarea eligibilă a proiectului, oamenii nu prea au capital, iar băncile se mișcă greoi, parcă dezinteresate de asemenea cereri, când solicitanții își îndreaptă ochii spre ele. Căci de la alții, de unde împrumuturi? Din 2007 încoace, ba chiar și mai de mult, am tot auzit că noi nu avem scriitori de proiecte, iar fără un proiect beton Europa nu-ți dă banii pe mână. Mai mult: obții finanțarea, dar întâi trebuie să cheltuiești tu toată suma necesară în proiect, pentru ca apoi să vezi banii europeni. Și, în general, am auzit de multă, foarte multă birocrație, de piedici legate până și de licitațiile din proiecte. Și, colac peste pupăză, s-au ivit în unele cazuri și „beneficiarii”, ba și autoritățile care au crezut că pot mânări banii, dar care s-au trezit cercetați, suspendați, ba chiar închiși pentru câte 30 de zile, dacă nu și pentru mai mult. Banul e ochiul dracului! Au apărut însă fondurile de garantare a creditelor, iar agențiile naționale care au rolul de autorități de management în programele structurale au semnat convenții chiar cu băncile – toate acestea pentru ca un credit de asemenea natură să poată fi luat mai ușor.

Eu nu pot da lecții, nu pot tranșa problema. Dar stau și mă gâdesc la ce spunea un om de afaceri oneștean cam acum o lună, vorbind despre un proiect cu finanțare europeană, pentru care Europa i-a dat vreo trei milioane de euro – jumătate cât avea nevoie. Investitorul a luat banii, a pus pe picioare noi instalații într-o cunoscută fabrică de stiksuri și biscuiți și este mulțumit. A mai implementat proiecte de asemenea anvergură și crede că va continua. „Nu a fost ușor – spunea investitorul. Sunt multe incoveniente. Dar până la urmă banii europeni au fost buni, ne-au permis să ducem afacerile mai departe într-un fel mai lejer. Dacă nu erau banii europeni apelam la credite bancare. Dar dacă au venit a fost bine. Le mulțumesc!”.
Europa îți dă, dar în traistă nu-ți bagă.