Învățături de la sfinții părinți

„Cei care nu se pogoară la starea semenilor îndurerați sunt părăsiți de Dumnezeu și cad atunci rău, învățând să compătimească. În timp ce acei care se întristează și se interesează de ceilalți, nepăsându-le de ei înșiși, sunt apărați de Dumnezeu și le poartă de grijă și Dumnezeu și oamenii. Oamenii cei buni în mod firesc se folosesc chiar și din căderile semenilor lor, pe care le folosesc ca frână tare pentru ei înșiși, ca să ia aminte să nu se abată de la drum.

Încă cei vicleni nu se folosesc, din păcate, nici din virtuțile celorlalți, deoarece ei și pe acestea le explică prin vocabularul lor viclean, pentru că sunt întunecați de negreala ucigașului de oameni, nedreptățindu-se duhovnicește pe ei înșiși și pe alții, totodeauna fiind mâhniți și mâhnind pe semenii lor prin această negreală a lor duhovnicească. Întrucât timpul înnourat pricinuiește mâhnire numai oamenilor ce suferă de duhul întristării. Bunătatea este una din multele însușiri ale lui Dumnezeu. De aceea, ea întotdeauna iradiază bucurie, alungă norii, deschide inimile, ca și lumina soarelui de primăvară, care scoate flori din pământ, încălzește chiar și șerpii și-i scoate din găurile lor înghețate ca să se bucure și ei de bunătatea lui Dumnezeu.”