Rusia stinge lampa Europei

Luni dimineața, orice negociere între Ucraina și Gazprom a încetat fără vreun rezultat pozitiv. Ba dimpotrivă! La doar câteva ore după ce avionul delegației ruse a decolat de la Kiev spre Moscova, robinetele au fost închise și livrările anulate pe termen nedefinit. Propaganda occidentală prezintă faptul ca pe o nouă agresiune a Kremlinului, iar de la Washington vin mesaje furioase, însă nicio o soluție economică adevărată.

Rușii nu sunt îngerași. Nu au porniri voluntare pentru salvarea omenirii. Însă ei sunt proprietarii unor imense resurse naturale pe care vor să le valorifice cât mai bine. Petrolul, gazele naturale, cărbunele, metalele rare, diamantele exploatate pe teritoriul lor și în zonele concesionate (a se vedea sudul Africii…) reprezintă resursele lor pentru alimentarea unei economii cu grave dezechilibre, dar și „armele” pentru războiul geopolitic în care s-au angrenat. În aceste condiții, occidentalii (și americanii mai abitir decât toți ceilalți!) strigă degeaba că sunt victimele unei agresiuni comandate de la Moscova. Dacă vor materii prime și energie, au doar trei variante. Prima ar fi să cumpere la un preț corect negociat (cum a fost cazul până mai ieri…). A doua ar fi una brutală, medievală: să atace militar și politic Rusia și să cucerească teritoriile lăsate de Dumnezeu cu atâtea bogății. Este varianta folosită în Iraq și care – de la o zi la alta – se dovedește falimentară și criminală. A treia soluție cere inteligență și solidaritate internațională: Europa ar trebui să-și creeze – prin investiții majore și rapide – căi de acces la resurse din alte zone ale lumii. S-a vorbit – în van! – despre o conductă de gaz din Asia: Nabucco (proiect subminat de nemți și francezi). Se discută – de câteva decenii! – de gazul din Algeria („Primăvara arabă” a fost motivată tot de cucerirea resurselor din nordul Africii, dar a eșuat într-un dezastru umanitar și politic), însă o conductă pe sub Mediterana pare imposibilă pentru Uniunea Europeană. Noroc de norvegieni: ei au investit în exploatările din Marea Nordului și asigură acum un sfert din necesarul de energie solicitat de occidentali.

Oricât de antipatici ar fi supușii lui Putin, ei au dreptate când cer să li se plătească exporturile de gaze. De altfel, fără exporturile de combustibili și energie, Rusia ar intra în colaps în mai puțin de un an. Și Kremlinul știe asta! Dar atitudinea Ucrainei este de neînțeles. De câțiva ani, Moscova cere corectitudine în derularea contractelor. Kievul, însă, profită că este zonă de tranzit către Europa și a mizat, întotdeauna, pe faptul că „Moscova nu va îndrăzni să vâre în criză tot continentul!”… Iată că imposibilul s-a consumat: de luni dimineața, prin Ucraina nu mai trece gazul rusesc. În vest ajunge doar ce se pompează pe conducta din nord, prin Marea Baltică și Germania. Datoria reclamată – aproximativ 4,5 miliarde de dolari – nu este contestată de Kiev. Însă nu vor să o plătească! Rușii au fost – cât de cât – flexibili: au coborât prețul de la 485 de dolari la 385 (europenii, în medie, plătesc 380). Însă delegația Kievului a refuzat, cerând 300. Aici s-a rupt orice comunicare. Acum, „democrații” din Ucraina, pro-occidentali declarați pe „Maidan”, așteaptă să le dea vesticii – chiar de-a moaca, dacă se poate! – energia și gazele de care au nevoie la iarnă. Ce nu a înțeles conducerea Ucrainei este că Uniunea Europeană nu-i URSS și nu pompează resurse, pe principii socialiste și comuniste, de la Vladivostok până la Berlin. Au trecut vremurile alea. Astăzi, fiecare consumă cât (și ce!) are. Iar surplusul se vinde celui care plătește mai mult. Vorba românului oportunist: „Frate, frate, dar brânza-i pe bani!”
Ștefan RADU