Pe Mircea Croitoru l-am cunoscut în noiembrie 2005, la un concurs de judo pentru copii. Acum este elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „Ferdinand I”, are o statură impunătoare, centură neagră 1-dan la judo și este deja un sportiv cu un palmares de invidiat. Dovadă stau cele aproape 50 de medalii și cele peste 100 de diplome obținute în competiții naționale, balcanice, europene și mondiale ca judoka înregistrat la „Judo Royal Club” și la SCM Bacău. De curând, el s-a întors din Turcia cu titlul de campion balcanic de judo obținut în primul său an de juniorat.
– Cum ai ajuns la judo, Mircea?
– În anul 2004, când aveam 8 ani, tata m-a dus la Palatul Copiilor și m-a înscris la cursurile de judo ale profesorului Aurel Chelariu. La început nu mi-a fost prea ușor, mă plângeam într-una de antrenamente și de micile accidentări, însă, după ce au început să vină rezultatele, am prins gustul victoriei și parcă am prins aripi. Fiecare rezultat obținut în competiții mă motiva să-mi doresc să fiu mai bun și să mă autodepășesc. Cu sprijinul antrenorilor, în primul rând al domnului profesor Chelariu, rezultatele au început să fie din ce în ce mai valoroase. În anul 2012, am participat la primul turneu important din cariera mea, Campionatul European de Judo – Cadeți din Muntenegru, unde am ocupat locul 7 din 30 de sportivi. Anul următor am reușit să mă clasez pe locul 5 în Croația, locul 1 în Cehia, iar la Cupa Europeană de la Pitești am luat locul 3, unde am concurat bolnav fiind. Tot anul trecut am câștigat titlul de campion național la categoria mea de greutate (+100 kg) la cadeți și la juniori simultan. Iar acum am realizat cel mai bun rezultat al meu, titlul de campion balcanic de juniori, obținut la Edirne (Turcia).
– Cum ai perceput primul tău campionat balcanic ca junior?
– A fost o experiență nouă, marea majoritate a sportivilor fiind mai bine pregătiți și mai motivați. Cu o săptămână înainte am participat la un turneu de nivel mondial, unde au fost prezenți toți greii judo-ului mondial și unde m-am clasat pe locul 7. Mi-am zis că sunt mai bun decât atât și cu această determinare am abordat Balcaniada. Din cauza greutăților financiare de la club, deplasarea am făcut-o sponsorizat de familie, dar, zic eu, au fost niște bani bine investiți. Primul meci l-am avut cu un judoka turc. Am avut puține emoții însă, după mai puțin de 2 minute, mi-am «citit» adversarul și l-am învins prin ippon. A urmat un bulgar pe care l-am făcut ippon în 10 secunde. În semifinală am luptat cu un sârb, pe care l-am bătut cam în 2 minute tot prin ippon. Finala am jucat-o împotriva bosniacului Harun Sadikovic, fost campion mondial anul trecut la Miami, unde eu m-am clasat pe locul 9. Am avut mari emoții știindu-l mai motivat și mai dornic de luptă, însă le-am depășit și am putut să mă concentrez reușind, după 2 minute, să-l arunc, realizând un yuko. După aceasta, a încercat să recupereze, dar m-am apărat foarte bine, adjudecându-mi victoria după 5 minute epuizante. La festivitatea de premiere, am cântat imnul cu mâna pe inimă și toți colegii mei de lot m-au secondat. A fost foarte frumos. La acest campionat, delegația României, formată din 29 de sportivi, a obținut 11 medalii: 2 de aur, 2 de argint și 7 de bronz.
– Ce urmează?
– De-acum încep antrenamentele la Centrul Național Olimpic de Judo pentru Cadeți și Juniori de la Pitești, sub coordonarea antrenorilor Emilian Rabolu și Marian Teleșman, artizanii ultimelor mele rezultate, fiindcă mă așteptă participări la trei cupe europene, după care urmează campionatul european și cel mondial de judo. De asemenea, aș vrea să dau examenul de centură pentru treapta ierarhică următoare, centura neagră 2-dan. Pentru că de la toamnă intru în clasa a XII-a, voi reduce participările la competițiile de judo, fiindcă vreau să mă pregătesc temeinic pentru examenele de bacalaureat, fiind conștient că educația reprezintă o etapă importantă în formarea mea. După aceea, mi-aș dori să urmez cursurile Universității Naționale de Educație Fizică și Sport de la București. Mai departe, țelul meu este să reprezint România la Jocurile Olimpice de Vară de la Tokio, din 2020. Este visul meu cel mai de preț ca sportiv.
Lasă un răspuns