– intr-o camera micuta, la ultimul etaj al Caminului de Persoane Virstnice din Bacau, un om implineste, astazi, 80 de ani – este Pavel Coroi, publicist, bibliotecar, profesor, colectionar de ex-libris si autor de carte – desi macinat de boala si singuratate, batrinul se arata neobosit la spirit, stapinit de aceeasi foame pentru literatura, hotarit sa duca la bun sfirsit o noua lucrare scriitoriceasca
Madalina ROTARU
Vocea slaba, dar calda, chemind intr-un anume fel – „poftiti, va rog!” – te face sa nu regreti ca ai batut la usa camerei 111 de la etajul patru, Caminul de Batrini. E vocea profesorului Pavel Coroi, ajuns, chiar astazi, la virsta de 80 de ani. Nu-i trebuie decit citeva minute sa-si stapineasca emotiile si lacrimile la vederea unui musafir, pentru a da grai povestii sale. Una pe care o traiesti parca aievea si de care nu te mai saturi, parca, ascultind-o.
De la alfabet, la gazeta, la CAP si biblioteca
La 20 de ani, Pavel Coroi a tinut primele lectii de limba romana. Nu unor scolari in clasa I, ci unor soldati, la Brasov. „Prin ’50 – ’52, am facut alfabetizare cu ostasii din infanteria mea. In aceeasi perioada am avut primele experiente jurnalistice, drept corespondent militar la revistele «De veghe» si «Apararea Patriei»”, povesteste batrinul. Una dintre amintirile cele mai dragi din acele vremuri a fost intilnirea cu poetul Nicolae Tautu, de la care pastreaza un volum daruit de acesta, cu autograf. Dupa lasarea la vatra, Pavel Coroi a urmat, sase luni, o scoala de jurnalistica. „Dupa absolvire, am fost repartizat la Directia Presei si Tipariturilor din Bucuresti. Nu am zabovit acolo. Vazind ca trebuie sa cenzurez scriitori ca Preda, Sadoveanu sau Labis m-am hotarit sa ma mut”, spune profesorul. Asa a ajuns, in 1954, in Bacau, corespondent al regiunii pentru Agentia de Presa a Guvernului. „Nefiind membru de partid, dupa patru ani, m-au dat afara. Am ramas in Bacau, ca seful Librariei nr. 7. Avea sediul in centru si era cea mai mare din regiunea Bacau”, deapana sirul amintirilor fostul librar. A plecat, apoi, sef al bibilotecii de la Casa de Cultura. A trecut chiar si pe la Inspectoratul Uniunii Compozitorilor din Bacau, de unde s-a ales cu valoroase lucrari, metode, partituri, coruri, critica, din care, in 2008, a donat circa 200 de exemplare Liceului de Arta „George Apostu”. „A urmat perioada in care am ajuns la Uniunea Judeteana a CAP-urilor, intre 1973 – 1976. Atunci am realizat un film – «Unii muncesc, altii se odihnesc» prin care, voalat, ii criticam pe comunisti. S-au prins, m-au dat afara si asa am ajuns la Biblioteca Judeteana, unde am lucrat ca metodist, din ’76 pina in 1990, cind am iesit la pensie”, povesteste el nostalgic. Ajuns la Bibilioteca, Pavel Coroi a devenit fascinat de istoria culturala a Bacaului si nu numai.
Anii de pensie, dedicati scriiturii
Dupa incetarea activitatii profesionale, Pavel Coroi s-a indeletnicit mai mult cu „ale scrisului”, reusind publicarea a doua volume: “Comoara de plumb. 130 de ani de la prima tipografie instalata in Bacau”, aparuta in 1997, la Bacau, prefatata de scriitorul Calistrat Costin, si „Drumul Plopilor – marturii despre o mare si veche asezare, Budesti – Neamt”, lansata in localitatea monografiata, in 2006, in lipsa autorului. Pavel Coroi a devenit in aceeasi perioada cetatean de onoare al comunei Faurei, judetul Neamt, ca semn de apreciere pentru realizarea monografiei. De altfel, satul Budesti este si locul natal al distinsului profesor. O alta mare pasiune a barbatului, acum in virsta de 80 de ani, a fost si a ramas bibliofilia. De-a lungul timpului, in calitate de membru activ al Asociatiei Romane pentru Ex Libris, acesta a adunat o colectie de circa 10.000 de Ex libris-uri. In toamna anului trecut, pentru „devotamentul, pasiunea si preocuparea statornica, de o inalta profesionalitate, pentru grafica de carte Ex LIbris”, Pavel Coroi a primit diploma de excelenta din partea filialei oradene a asociatiei.
A 80-a aniversare, la Camin
In 1996, Pavel Coroi a primit lovitura cea mai grea a vietii sale: primele semne ale unei boli cumplite, Parkinson, care, acum, in 2009, ii permite sa se miste doar in scaun cu rotile. In urma cu un an-doi, familia batrinului, impreuna cu acesta, au socotit ca e mai bine pentru el la Camin, unde beneficiaza de ingrijire corespunzatoare. La aniversarea celor 80 de ani, Pavel Coroi jinduieste la publicarea celei de-a treia carti, un volum dedicat iubitorilor de epigrame si stihuri. Mai mult decit atit, insa, profesorul tinjeste dupa cineva dispus sa ii asculte, din cind in cind, pret de o ora, povestea. „A fost cea mai minunata vizita a unui strain, de pina acum. Acum, insa, nu mai sinteti un strain”, ne-a insotit, cu lacrimi, pina la usa micutei sale camere de camin, Pavel Coroi. Va raspundem, acum, „La multi ani, stimate domn!”.
Lasă un răspuns