Patru grevişti au leşinat şi au ajuns în spital. Sunt zvonuri că ar putea veni, totuşi, banii.
Patru dintre cei 19 foşti salariaţi ai societăţii Amurco, din Bacău, aflaţi astăzi, 14 iulie, în a opta zi de grevă a foamei pentru că nu şi-au primit salariile compensatorii după disponibilizare, s-au simţit rău în cursul nopţii de sâmbătă spre duminică şi ieri dimineaţă. Constantin Panaite, care a venit la grevă împeună cu soţia, a leşinat, Nicolae Păduraru s-a simţit rău încă de sâmbătă seara şi a fost dus la spital, dar dimineaţa a fost trimis înapoi. Nicolae Ciobanu se afla ieri dimineaţă internat, iar Martin Demşa a căzut, ieri dimineaţa, când, simţindu-se rău, a ieşit din maşina în care se afla. În cădere, şi-a spart capul şi a fost dus la spital.
Astăzi, 14 iulie, greviştii au egalat „recordul” precedentei acţiuni de protest de acelaşi gen de la Amurco – opt zile de grevă a foamei pentru plata salariilor restante. În această săptămână, însă, protestatarii au speranţa să li se facă plăţile cuvenite. La sfârşitul săptămânii trecute, un SMS trimis de greviştii foamei pe adresa directorului general al grupului InterAgro, care patronează societatea Amurco din Bacău, a primit imediat răspuns, dar nu pe adresa celor care l-au trimis, ci pe adresa administraţiei combinatului de îngrăşăminte chimice. Sau cel puţin aşa cred protestatarii, care au cunoştinţă că la apelul lor, prin SMS, de a li se rezolva singura problemă pentru care fac grevă, plata salariilor compensatorii după disponibilizare, directorul general Cadar ar fi dat imediat ordin să li se facă plăţile.
Numai că, până atunci, joi spre vineri noaptea „tabăra” greviştilor foamei de la Amurco a trecut din nou printr-o ploaie torenţială, iar vineri dimineaţa dintre ei Cezar Goşman ameninţa din nou că nu renunţă la un gest şi mai grav, acela de a-şi da foc, pentru că nu mai poate suporta bătaia de joc cu care sunt trataţi de conducerea combinatului. Oamenii cred că în întreprindere banii care li se cuvin ar fi fost ”mânăriţi”, că ar fi existat fondul de bani necesar să li se facă plăţile, dar chiar dacă acest fond nu înseamnă prea mult (aproape 5.000 de lei de om) lucrurile nu se rezolvă.
Până una-alta, greviştii stau în aşteptare. Au glicemia din ce în ce mai scăzută (Sorin Melinte spunea că a ajuns la sub 40 de unităţi), dar susţin că nu renunţă la protest orice ar fi. Colegii de acţiune ai lui Cezar Goşman stau cu ochii pe el şi îl tot conving că un gest necugetat al lui nu va ajuta cauzei pentru care luptă, ci poate face un mare rău familiei lui, celor doi copii, astfel încât tot caută să-l potolească. Nervii greviştilor sunt, însă, întinşi la maximum şi în orice moment pot apărea reacţii necontrolate.
Lasă un răspuns