Din ce în ce mai mulți tineri devin dependenți de droguri sau de alcool. Consumul abuziv a devenit un fenomen social ce are efecte importante asupra corpului și psihicului. Din păcate adolescenții au o vulnerabilitate crescută la alcoolism și toxicomanie deoarece trec printr-o perioadă a dezvoltării lor în care luptă să depășească dependența psihologică și afectivă de părinți, căzând în capcana dependenței de substanțe. Unii adolescenți utilizează drogul ca pe un mijloc de eliberare de sub controlul părinților, neluând însă în considerare controlul exercitat de substanțe asupra lor.
Copiii se confruntă cu angoasa de separare încă din primii ani de viață. Cei care au avut norocul să se dezvolte într-un cadru familial afectuos, au beneficiat de disponibilitatea părinților și de acceptarea și încurajarea lor în câștigarea independenței vor avea un scut împotriva toxicodependențelor. Însă cei cu părinți hiperprotectori sau cei cu părinți indiferenți, care au lăsat copilul să se descurce singur, se vor afla într-o stare de dependență relațională și la vârsta adolescenței. Dacă tânărul nu va găsi în jurul său adulți care să îl respecte, să îi ofere afecțiune, să îl încurajeze respectându-i în același timp dorința de independență, riscul ca el să adopte un comportament adictiv este mult mai mare.
De multe ori adolescentul apelează la consumul de țigări sau alcool pentru a retrăi momentele de liniște din copilărie. Își poate aminti de clipele în care era mic și părinții își acordau un timp de recreere fumând o țigară și nederanjându-l. Același lucru își dorește acum copilul ajuns la adolescență, să se liniștească așa cum făceau părinții, adică fumând sau consumând alcool. Este un model preluat de la cei din jurul său.
De asemenea consumul de alcool sau țigara reprezintă o fixare la stadiul de dezvoltare oral, ca atunci când mama îl hrănea oferindu-i securitatea și liniștea de care avea nevoie. Alcoolul, țigara sau mâncarea oferă o stimulare la nivelul gurii care îl liniștește pe adolescent, așa cum făcea sânul mamei, biberonul sau suzeta.
S-a constatat că o cauză de vulnerabilitate o constituie impulsivitatea. Adolescenții care nu pot aștepta să li se satisfacă anumite dorințe, apelează mai repede la alcool, droguri sau calmante. Dacă părinții au satisfăcut mereu dorințele copilului imediat ce acestea au apărut, e foarte posibil ca tânărul să se simtă frustrat dacă nu i se indeplinesc capriciile cu rapiditate. De exemplu: dacă nu primește bani atunci când îi cere, dacă iubita nu îl sună atunci când dorește el etc., tânărul devine agitat și recurge la droguri sau alcool pentru a se calma.
Sunt multe cazuri în care copiilor li s-au administrat de către părinți calmante pentru ca aceștia să se liniștească și să doarmă. Astfel li s-a creat o falsă impresie de siguranță. Ajuns la adolescență și confruntându-se cu aceleași neliniști, tânărul va apela tot la o substanță (alcool, droguri, tutun) pentru a-și crea starea de confort și siguranță, nereușind să găsească echilibrul în interiorul său sau în familie.
În perioada adolescenței, depresia este frecventă. Problemele de acasă, eșecul școlar, dramele amoroase, plictiseala și confuzia se numără printre declanșatorii depresiei. La această vârstă momentele de tristețe apar cu ușurință, dar și dispar la fel de repede. Substanțele periculoase la care apelează adolescentul pentru a depăși aceste momente îi întind o capcană. Îl fac să se simtă mai bine pe moment, dar cu timpul depresia se întoarce cu simptome mult mai severe, creând un cerc vicios care determină creșterea dozei și a frecvenței consumului. Consumă astăzi o doză de drog pentru că se simte trist. E mai bine pentru câteva ore, dar când efectul drogului trece tristețea e și mai mare. Atunci mai ia o doză pentru că a văzut că s-a simțit bine. Eventual una mai mare pentru a menține starea de bine mai mult timp. Când efectul va trece tristețea e și mai puternică. Se înstalează și convingerea că nu va depăși niciodată această stare și că singura șansă de a se simți bine este să consume alcool sau droguri. Așa se instalează cercul vicios al toxicodependenței.
De frică să nu sufere, mulți adolescenți își construiesc un zid între partea cognitivă, intelectuală și cea afectivă. Pot părea reci, fără sentimente, robotizați. În acest caz apare consumul de droguri sau de alcool, ce vine ca un salvator să umple golul creat de lipsa emoțiilor. Adolescentul se teme să nu sufere, să nu fie părăsit și apelează la substanțele toxice pentru a-și satisface nevoile afective deoarece are impresia că astfel deține controlul și că drogul este un prieten fidel ce îi va fi mereu alături.
Tânărul își oferă un moment în care scapă de confuzia caracteristică vârstei. Se simte ca un ciudat datorită schimbărilor fizice și afective, așa că trăiește cu impresia că își poate controla senzațiile și își poate oferi o perioadă de stabilitate prin controlul dozei de alcool sau drog.
De multe ori părinții observă că adolescentul nu are curajul să vorbească în public sau la telefon. Îi este teamă să își spună părerea sau să dezvăluie ce gândește. Atunci poate alege să apeleze la alcool sau la droguri pentru a-și depăși timiditatea.
Anturajul este și el un factor de vulnerabilitate. Foarte rar tinerii beau sau consumă droguri pentru prima dată singuri. De cele mai multe ori aceste comportamente apar în grup și dau impresia participanților că astfel au ceva în comun, au trăit anumite experiențe comune. Problema cea mai mare este că tinerii nu se opresc la a experimenta senzațiile oferite de alcool sau droguri ci transformă ritualul într-o obișnuință.
Părinții ar trebui să fie atenți la comportamentele copiilor, la temerile lor, la anturajul acestora. Să le ofere independență, dar și sprijin, fără a-i sufoca pentru a evita apariția dorinței disperate a tânărului de a se elibera de controlul părinților, căzând pradă controlului drogului.
Adolescenților și tinerilor le este mult mai ușor să se deschidă și să accepte principii și valori, explicații și exemple de la o persoană neutră cum este psihologul. Specialistul le poate oferi tinerilor mediul securizant, căldura, acceptarea și susținerea de care au nevoie și pe care e posibil ca într-o anumită etapă a dezvoltării lor să nu fie dispuși să le primească de la părinți. Tinerii pot fi ajutați prin ședințe de autocunoaștere și dezvoltare personală individuală sau de grup, să își antreneze abilitățile de a face față situațiilor de viață stresante, abilitățile de comunicare și relaționare, de exprimare a emoțiilor și de rezolvare de probleme. Având la îndemână strategii de adaptare corespunzătoare tănărul nu va mai avea nevoie să apeleze la consumul de alcool sau droguri pentru a face față diverselor probleme. Alături de ajutorul psihologului, implicarea părinților este esențială în dezvoltarea adolescentului pentru menținerea abilităților antrenate și pentru starea de bine a viitorului adult.
Vă aștept pentru mai multe informații pe site, www.psihoterapiebacau.ro, și pe blog: blog.psihologiebacau.ro.
Duduie ! Ai vindecat vreun dependent de droguri pana acum (de ex un heroinoman) ? dar vreun alcoolist ? daca vin la dvs am vreo sansa , sau va platesc 50 sedinte X 120 ron si raman tooot asa …. ?