De doi ani, mare parte din salariaţii din penitenciare nu mai primesc deloc sporul de TBC sau beneficiază într-un procent redus de această facilitate, deşi intră în contact cu deţinuţi bolnavi. Pentru că bacilul tuberculozei se transmite pe cale aeriană printr-un simplu strănut şi poate rămâne în aer timp de mai multe ore, angajaţii trăiesc într-o continuă teamă că se vor îmbolnăvi. Sindicaliştii din întreaga ţară care reprezintă această categorie de salariaţi sunt extrem de revoltaţi de indiferenţa guvernanţilor care au înţeles să-i pună în pericol şi să facă economie pe spatele lor. Sindicatul San Just al Penitenciarului Spital Tg. Ocna este unul dintre sindicatele care luptă în instanţă pentru recuperarea acestor drepturi. „Este ştiut că închisorile reprezintă o sursă de infecţie TB, transmiţând tuberculoza în comunităţile populaţiei generale prin intermediul personalului, vizitatorilor şi foştilor deţinuţi trataţi necorespunzător în trecut”, atrage atenţia şi Institutul Naţional de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” Bucureşti.
Cătălina CHIFU
În 2012, din motive financiare, Ministerul Justiţiei a redus sporul TBC acordat personalului din penitenciare şi a restrâns în acelaşi timp categoria care beneficiază de bani în plus la salariu. „Doar cei de la Pavilionul TBC mai primesc spor de 100 la sută – explică liderul Sindicatului San Just, Radu Dabija. Ceilalţi angajaţi, care intră în contact cu deţinuţi, primesc bani proporţional cu timpul petrecut în prezenţa lor. La radiologie, se dă pentru 5-10 minute, cât stă bolnavul acolo, deşi se ştie că, dacă a tuşit sau strănutat, bacilul rămâne în aer şi câteva ore. Cei de la filtru, din punctul de intrare în locul de deţinere şi punctul de primire, unde se dezbracă şi îşi lasă bagajele, nu primesc spor, deşi intră în contact cu deţinuţii. Personalul care însoţeşte bolnavii pe scările principale la curtea de plimbare primeşte spor pentru cinci minute, cât trec bolnavii pe acolo. Salariaţii de la reeducare, stomatologie primesc bani la fel, pentru cât timp petrec cu bolnavii, jumătate de oră, o oră. Este incredibil ce se întâmplă, ceva de nedescris! Nu s-a mai pomenit aşa ceva în alte ţări. Au preferat să facă economii şi să pună în pericol viaţa oamenilor. În tot penitenciarul este un mediu infectat. Bacilul rămâne în aer, poate rezista câteva ore bune şi, ce este mai grav, se poate reactiva. Îl iei, îl duci acasă la copii, la bunici, cu sistem imunitar slăbit, şi nenoroceşti suflete nevinovate. Este aberant să tai din spor, în condiţiile în care banii (adică un salariu în plus) îi primeşti ca să ai o alimentaţie sănătoasă care să te ajute să ai imunitate crescută şi să lupte organismul cu microbul. Dacă sunt doar 10 minute în preajma unui bolnav, înseamnă că riscul este mai mic? Nu sunt la fel de expus ca şi ceilalţi? Boala nu este la fel de gravă şi pentru mine?” În 2012, sindicatul San Just a deschis acţiune în instanţă împotriva Ministerului Justiţiei şi a cerut anularea ordinului prin care s-a redus/tăiat sporul TBC. Curtea de Apel Bacău a respins, anul trecut, acţiunea sindicaliştilor. Acum, dosarul este la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs, şi are termen în noiembrie.
Sindicatul San Just: „Ministerul face afirmaţii mincinoase”
Până la apariţia ordinului din 2012, se acorda spor de 100 la sută pentru salariaţii care lucrează în secţiile de pneumoftiziologie, 75 la sută pentru cei care intră temporar, dar frecvent, în contact direct cu persoanele infectate (personal reeducare, parte din operativ, personal medical) şi 50 la sută pentru restul personalului din penitenciar. „Prin acest ordin, Ministerul Justiţiei a alunecat pe panta măsurilor hazardate luate din lipsă de fonduri şi a tăiat sporul care se acorda personalului care nu lucrează în secţiile cu bolnavi sau care nu au contact direct cu aceştia, respectiv sporul de 50 la sută, spor care se acorda în această formă de mulţi ani – arată Radu Dabija. Instanţa de fond nu a ţinut seama că este ilogic şi nelegal ce a făcut ministerul care, la sfârşitul anului 2012, emite acest ordin şi invocă, atenţie!, un Ordin al Ministerului Sănătăţii tocmai din mai 2010. Deci după 2 ani şi 6 luni se „trezeşte” ministerul şi află că există un OMS şi o lege pe care le poate folosi după bunul plac şi fără a ţine cont de aspecte elementare de legislaţie. Totodată, instanţa de fond nu a observat că Ministerul Justiţiei a apreciat, în mod eronat, că Ordinul Ministerului Justiţiei din 2007 se anulează în domeniul sporului pentru TBC şi HIV/SIDA, odată cu emiterea OMS din 2010. Pentru a justifica şi a da o aparenţă cât de cât legală emiterii acestui ordin din 2012, ministerul face afirmaţii mincinoase şi anume că personalul îşi desfăşoară activitatea în condiţii diferite. Or, nu s-a schimbat absolut nimic în condiţiile de muncă ale salariaţilor care-şi desfăşoară activitatea în incinta unităţii cu secţii TBC şi care sunt supuşi riscului TBC la fel ca şi în anii precedenţi, datorită folosirii în comun a circuitelor/căilor de acces, mijloace de transport, spaţii etc. Totodată, se intră în contact direct cu obiecte care provin de la bolnavi şi care ajung în diverse spaţii din incinta unităţii. Legiuitorul, pe bună dreptate, a conferit spor de 50 la sută şi pentru acest personal care nu intră în contact direct cu bolnavii datorită agresivităţii foarte mari a bacilului koch şi a uşurinţei cu care se transmite aerogen, fiind şi foarte rezistent.”
„Închisorile reprezintă o sursă de infecţie TB”
„Ministerul Justiţiei – mai spune Radu Dabija – a hotărât să taie sporul pentru o anumită categorie de personal, considerând că, aşa din senin, după data de 5 noiembrie 2012 (data aplicării acestui ordin) a dispărut total riscul TBC pentru cei care primeau spor de 50 la sută.” În recurs, liderul sindicatului San Just a ataşat la dosar şi punctul de vedere al Institutului Naţional de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” în care, din contra, se vorbeşte despre riscul crescut de infecţie TB în închisori. „Mycobacterium tuberculosis se transmite cel mai frecvent pe cale aeriană, prin intermediul particulelor infectate, care ajung în aer prin tuse, strănut sau vorbe – spun specialiştii de la institut. În timpul unui acces de tuse şi a unui singur strănut sunt eliberate aproximativ 3.000 particule infectate. Inocularea (inhalarea particulelor) poate avea drept rezultat o infecţie latentă, asimptomatică sau tuberculoasă activă. Expunerea unui caz pentru 12 ore sau mai mult implică un risc ridicat de infectare în special în medii închise fără măsuri de biosiguranţă. O concentraţie mare de bacterii viabile în aerul inhalat de contact este favorizată de expunerea în interior, ventilaţia deficitară şi de accesibilitatea redusă a razelor de soare. Bacilii tuberculoşi mai pot pătrunde în mod excepţional în organismul uman prin intermediul unor obiecte (ochelari, haine, cărţi) contaminate de un bolnav. Este ştiut că închisorile reprezintă o sursă de infecţie TB, transmiţând tuberculoza în comunităţile populaţiei generale prin intermediul personalului, vizitatorilor şi foştilor deţinuţi trataţi necorespunzător în trecut. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că numărul cazurilor de tuberculoză din sistemul penitenciar este de 100 de ori mai mare decât în populaţia generală, printre cauze fiind enumerate aglomerarea, diagnosticul pus târziu, condiţiile inadecvate de ventilaţie, precum şi accesul limitat la servicii medicale de specialitate.”
suntem alaturi de liderul nostru de sindicat in lupta pentru sporul tbc.
nu te lasa domnule dabija.