Sorina CHICUȘ
Psiholog clinician – psihoterapeut
Violența domestică cuprinde un ansamblu de acte cu un anumit grad de forță fizică care îi afectează pe membrii familiei atât din punct de vedere al sănătății fizice, cât mai ales din punct de vedere al stării psihice. Violența în familie duce la apariția unor probleme ale personalității, la o incapacitate de a controla impulsurile, la tulburări de caracter, probleme de afectivitate, de inadaptare socială.
Abuzul în cadrul familiilor apare de cele mai multe ori din încercarea unuia dintre parteneri de a exercita un control prin intimidare, prin frică. Dacă la început partenerul abuziv utilizează metode ca abuzul verbal, în timp e posibil să ajungă la răniri grave ce pot duce la spitalizare sau chiar la deces. Persoanele abuzate ajung să trăiască permanent într-o stare de teamă și izolare în locul în care ar trebui să se simtă mereu în siguranță – casa lor.
De cele mai multe ori, relația celor doi parteneri începe foarte frumos. Persoana abuzată va trece printr-un proces ce evoluează în timp. Agresorul nu îi va spune de la început: „Voi fi cel mai groaznic coșmar al tău”, așa că relația frumoasă la început se va transforma ușor-ușor într-una devastatoare din punct de vedere emoțional. În multe cazuri, persoana abuzată nu recunoaște de la început comportamentele de control și cele abuzive mai subtile ce apar în prima parte a relației. Cele care au crescut într-o familie în care abuzul emoțional făcea parte din viața de zi cu zi pot percepe aceste comportamente ca fiind normale. Pentru unele victime este suficient un singur incident violent pentru a provoca o traumă. Pentru altele impactul traumatic este rezultatul unor comportamente abuzive desfășurate pe o perioadă mai lungă de timp. Oricum ar fi, trebuie să avem în vedere faptul că fiecare persoană este unică și că ce e traumatic pentru cineva e posibil să nu fie pentru altcineva.
În cazul violenței domestice, de obicei se întâlnesc următoarele tipuri de abuzuri:
- abuzul fizic: cum ar fi împingerile, trasul de păr, bătaia, lovirea, mușcarea etc.
- intimidarea: prin gesturi, agresiuni față de animale etc.
- izolarea: prin crize de gelozie, interzicerea relațiilor cu familia de origine sau cu prietenii, acuzații false etc.
- abuzul economic: luarea banilor, interzicerea prezentării la locul de muncă etc.
- abuzul verbal: poreclirea, jignirea, învinovățirea etc.
- minimizarea sau negarea abuzului: abuzatorul afirmă că „abuzul nu a avut loc”, „nu a fost chiar așa de rău”, „a fost din vina ta” etc.
- folosirea copiilor prin denigrarea partenerului în fața acestora.
- amenințarea pentru dobândirea controlului: amenințarea soției, familiei ei sau copiilor etc.
Pe lângă aceste comportamente apar și atitudinile abuzive, cum ar fi credința soțului că bărbații sunt superiori femeilor, că ei au dreptul să decidă, că au dreptul să iasă în oraș cu prietenii, în schimb dacă femeia iese cu prietenele în oraș înseamnă că își neglijează copiii sau că este o femeie „ușoară”. Mulți bărbați abuzatori consideră că munca lor este importantă, în timp ce creșterea copiilor de care se ocupă soția nu constituie o muncă și un efort. De asemenea, consideră că merită să fie plătiți mai bine decât femeile. S-a demonstrat de multe ori că abuzul emoțional, deși dificil de demonstrat, are un impact mult mai devastator din punct de vedere psihologic decât abuzul fizic.
O experiență traumatică, deși similară ca mod de desfășurare, poate duce la reacții variate din partea victimelor. Experiența, mediul în care a trăit, contextul producerii abuzului pot determina o percepție diferită a victimei asupra actului abuziv.
Persoana abuzată poate prezenta simptome specifice depresiei (tristețe, probleme cu somnul, probleme de alimentație, iritabilitate, dificultăți de concentrare, gânduri negative), precum și simptome ca anxietate, teamă, imagini intruzive cu momentele abuzului, furie, senzația că își pierde mințile etc.
Specialiștii au ajuns la concluzia că, în 50% până la 70% din cazurile de violență domestică asupra soției, sunt abuzați și copiii. Există de asemenea o legătură clară între violența în familie și delincvența juvenilă. Copiii martori la violența între părinți au un risc de șase ori mai mare de a se sinucide, de 24% mai mare să comită înfracțiuni și o probabilitate de 50% mai mare de a abuza de consumul de droguri sau alcool decât cei care au trăit într-o familie fără astfel de probleme. Studiile din Statele Unite ale Americii arată că unul dintre cele mai tragice rezultate ale violenței în familie este că mai mult de jumătate din tinerii cu vârste cuprinse între 11-22 de ani care sunt în închisoare pentru omucidere l-au omorât pe agresorul mamei lor.Pentru a fi afectați e suficient ca acești copii să fie martori ai violenței domestice, nu neapărat să fi fost ei victimele directe ale abuzului. Comportamentul agresiv al părinților are consecințe nefavorabile asupra procesului de dezvoltare și maturizare psihologică și comportamentală ale copilului. Majoritatea copiilor care au trăi într-un mediu familial violent au serioase dificultăți de socializare și sunt vulnerabili la comportamente ca abandonul școlar, consum de alcool sau fuga de acasă. Atunci când copilul este martor al violenței și abuzului în alt mediu decât cel familial este mai puțin afectat, deoarece el știe că, oricât de periculoasă și amenințătoare ar fi lumea, acasă găsește siguranța și susținerea de care are nevoie. Însă când persoanele de încredere – părinții – devin agresori, copilul nu mai înțelege cine este bun și cine este rău, nu mai știe pe cine se poate baza, cine este de încredere. Victimele violenței domestice suferă din punct de vedere fizic, dar și psihologic, prezentând simptome specifice anxietății, depresiei, stresului post-traumatic. Din păcate, efectele nu sunt doar acum și aici, ci ele se fac văzute într-un viitor fără limite.
Indiferent dacă sunteți victimele abuzului sau abuzatorul, un psiholog vă poate ajuta să vă clarificați anumite lucruri, să luați o decizie sau să depășiți cu bine acest moment, ori să învățați să vă controlați impulsurile, emoțiile și comportamentul disfuncțional, să îl înțelegeți și să îl gestionați într-un mod adaptativ din toate punctele de vedere. În orice poziție ați fi – abuzat sau abuzator – situația în care vă aflați are rezolvare. Întotdeauna se poate îndrepta ceva, dacă sunteți dispuși să schimbați ceva.
Vă aştept pentru mai multe informaţii pe site-ul meu, www.psihoterapiebacau.ro, şi pe blog: blog.psihologiebacau.ro.
Lasă un răspuns