Sorina CHICUȘ
Psiholog clinician – psihoterapeut
Cu toții avem nevoi și cu siguranță am vrea ca aceastea să fie satisfăcute. Dar știm într-adevăr care sunt nevoile noastre reale?
Viața noastră psihologică implică mai multe tipuri de nevoi pe care este necesar să le conștientizăm. De ce este atât de important să le identificăm corect? Pentru că, atunci când nevoile importante nu sunt satisfăcute, ele induc transformări psihice, care în cele din urmă devin maladii. Cele mai multe nevoi nesatisfăcute au la bază o relație defectuasă cu o altă persoană, deoarece noi ne așteptăm ca ceilalți să ne ofere ceea ce avem nevoie.
Emoțiile ne aduc informații importante despre starea nevoilor noastre, adică despre gradul de satisfacere, de împlinire sau de nesatisfacere. Funcția esențială a unei nevoi este să ne indice satisfacțiile de care avem nevoie.
Abraham Maslow, psiholog umanist american, a vrut să înțeleagă ce îi motivează pe oameni. El a ajuns la concluzia că motivația vine din necesitatea satisfacerii nevoilor. El creează o ierarhie a nevoilor, plecând de la principiul că nevoile fundamentale sunt legate de supraviețuire, adică cele fiziologice și cele de securitate, urmate de nevoile de dragoste și de apartenență (dragoste, prietenie, aprecierea altora, relații afectuase etc.). Urmează nevoia de autostimă (respect față de sine, sentimentul realizării personale) și nevoia de autoactualizare (adică realizarea deplină a potențialului uman, cercetarea adevărului, justiției, sensului, unicității etc.).
Maslow spune că doar dacă vom îndeplini o nevoie din treptele inferioare vom putea trece la satisfacerea uneia dintr-o treaptă superioară. E logic că trebuie mai întâi să supraviețuim pentru a ne putea dezvolta.
Adevăratele nevoi constituie o necesitate deoarece nesatisfacerea lor duce la scăderea vitalității noastre. Dacă ignorăm anumite nevoi nu vom putea trece la îndeplinirea altora. De exemplu: dacă ne este foame nu ne vom putea gândi la adevărul absolut.
Chiar dacă de multe ori adulții pot ignora anumite nevoi mai ușor, sau pot alege dacă le satisfac sau nu, acest lucru nu schimbă cu nimic faptul că nevoile continuă să existe de-a lungul vieții. De exemplu: nevoia de iubire a bebelușului este la fel de prezentă și în cazul adultului. Și acesta are nevoie să simtă că are locul său în lume, că este apreciat.
O nevoie oscilează mereu ca importanță, în funcție de gradul de privare, dar ea continuă să existe de-a lungul vieții. Nevoile nu diferă foarte mult de la un individ la altul. Cu toții avem nevoie de hrană, de somn, de a ne apăra de pericole, de a ne simți iubiți etc. Ceea ce diferă este modul în care le satisfacem.
Există și nevoi învățate, cum ar fi nevoile fumătorilor sau alcoolicilor. În momentul în care ei nu își satisfac nevoia simt o lipsă reală, care le provoacă dezechilibre importante. Aceste nevoi învățate/dobândite pot părea la fel cu cele înnăscute. Dar dacă înțelegem că este vorba de fapt despre o lipsă artificială vom ști cum să ne raportăm la ea. Nevoia învățată este o obișnuință.
De multe ori se întâmplă să facem confuzie între nevoile noastre și mijloacele de satisfacere a lor. De exemplu: „Am nevoie să îmi spui că mă iubești” – este un mijloc prin care îmi satisfac nevoia de afecțiune și de apartenență. Dacă înțelegem aceste diferențe, ne dăm seama că avem la dispoziție mult mai multe posibilități de a ne satisface nevoile și ne recuperăm puterea de a controla gradul de satisfacere a propriilor lipsuri asumându-ne responsabilitatea de a acționa.
Dar cum distingem nevoile de mijloace? Pentru asta ne putem pune următoarele întrebări: „Vecinul meu, șeful meu sau altcineva care trăiește pe un alt continent are aceeași nevoie ca mine?” sau „Toți oamenii de vârsta mea, indiferent unde ar fi, au aceeași nevoie?”. Dacă răspunsul este Da, înseamă că vorbim despre o nevoie reală. Dacă răspunsul este Nu, e vorba despre un mijloc de a satisface o nevoie. De exemplu: „Am nevoie de o țigară!” – „Toată lumea de vârsta mea are nevoie de o țigară?” – „Nu” – înseamnă că țigara este un mijloc care satisface o altă nevoie (de afectivitate, de stimă, de apartenență etc.).
Dacă reușim să facem aceste diferențe, putem alege un mijloc mai bun de satisfacere a nevoii decât să încercăm să cerem inutil de la ceilalți ceva ce probabil nu vom primi. Dacă celelalte persoane acceptă să ne satisfacă nevoia, vom obține ceea ce ne lipsește, dar dacă refuză ne vom simți neputincioși și ne vom plânge de insatisfacția noastră.
Ce avem de făcut? Trebuie să ne asumăm nevoile. Dacă nu ne recunoaștem nevoile, vom ajunge să suferim o carență psihică serioasă. Asumarea existenței unei nevoi înseamnă ca mai întâi să recunoaștem că ea există în mod real și să o lăsăm să se vadă. De fiecare dată când noi alegem să ascundem nevoia noastră persoanelor din jur, facem ca satisfacția să fi improbabilă.
Trebuie să ne asumăm căutarea satisfacției, adică să luăm asupra noastră responsabilitatea de a răspunde adecvat nevoii. În loc să așteptăm inițiativă altuia, trebuie să luăm situația în mâini și să facem ce este necesar pentru a ne procura ceea ce vrem. Astfel, nevoile devin o alegere pe care o facem și, pe lângă faptul că luăm inițiativa satisfacerii lor, recunoaștem că alte persoane implicate sunt perfect libere să accepte sau să refuze să răspundă lipsurilor noastre. Cei din jurul nostru sunt mijloace la dispoziția noastră prin care să ne luăm ceea ce avem nevoie. Ei nu au puterea absolută asupra fericirii și satisfacției noastre.
Nevoile sunt realități ce nu pot fi negate. Așa că trebuie să le exprimăm liber, să le lăsăm să se vadă și să le tratăm ca pe un fapt ce merită respectat. Exprimându-ne nevoile, nu încercăm să îi constrângem pe ceilalți sau să îi manipulăm pentru a-i determina să ne ofere ce avem nevoie. Ceilalți nu sunt obligați să contribuie la fericirirea și satisfacția noastră. Ei sunt doar mijloace posibile de satisfacere. Dacă nu contribuie la asta, suntem liberi să găsim un alt mod în care o altă persoană poate să ne îndeplinească nevoia.
Așa că identificați-vă nevoile și căutați mijloace adecvate de a le satisface. Nu așteptați ca cei din jur să vă ofere ce aveți nevoie, pentru că e foarte posibil să rămâneți cu nevoile nesatisfăcute, cu frustrări și cu o stare psihică deteriorată.
Lasă un răspuns