Rise Project publică o anchetă despre situația juridică a RAFO Onești, pe care acționarii ar dori să o dea la fier vechi, dar nu pot, din cauza complicațiilor juridice.
Curtea de Apel București a pus luni sechestru pe toate bunurile acționarilor Rafo, blocând practic dezmembrarea rafinăriei și vânzarea ei la preț de fier vechi. O bună parte din rafinărie e amanetată deja în contul unor datorii ale acționarilor ruși către o bancă de stat din Rusia, sancționată de Comisia Europeană ca reacție la agresiunea Kremlinului în Ucraina.
Cuplul Ovidiu Tender-Marian Iancu a provocat pierderi de zeci de milioane de euro companiilor Rafo și Carom Onești, potrivit sentinței Tribunalului București din decembrie 2014. În prima instanță, cei doi afaceriști români au fost condamnați pentru înșelăciune, complicitate la abuz în serviciu și spălare de bani. Fiecare a primit peste 11 ani de închisoare. Decizia nu este definitivă, iar în prezent se judecă apelul.
Până acum, judecătorii au aprobat confiscarea a peste 60 de milioane de euro de la gruparea Tender-Iancu. În plus, Curtea de Apel București a dispus, luni, 11 mai 2015, noi măsuri pentru recuperarea prejudiciilor, aprobând și sechestrarea bunurilor firmei austriece Petrochemical Holding – care deține 96,5 la sută din Rafo. Decizia instanței va fi pusă în aplicare cu sprijinul autorităților din Viena.
Judecătorii nu au detaliat motivele sechestului. Firma Petrochemical Holding, controlată de oligarhul rus Iakov Goldovskiy, deține peste 20 de companii în România, Polonia și în Rusia.
Avocații consultați de RISE Project susțin că decizia judecătorilor blochează practic dezmembrarea rafinăriei. Mai mult, unul dintre experții din dosar susține că acționarul majoritar trebuie să oprească tăierea instalațiilor, ca să nu fie afectată valoarea patrimoniului Rafo, altfel riscă sancțiuni penale pentru nesocotirea unei decizii judecătorești.
Acționarii Rafo au decis, în februarie, vânzarea instalațiilor la preț de fier vechi. Hotărârea a fost luată brusc, într-o ședință a acționarilor convocată inițial pentru mutarea rafinăriei la o altă bursă, după desființarea pieței Rasdaq.
Reprezentanții Rafo nu au putut fi contactați până la publicarea materialului.
O altă cerere care poate bloca dezmembrarea Rafo a fost făcută de o firmă a lui Ovidiu Tender, ale cărui proprietăți din Senegal, Guineea Bissau și Sierra Leone au fost puse luni sub sechestru.
În martie, compania Prospecțiuni, controlată de Tender, a cerut Tribunalului Bacău anularea deciziei acționarilor Rafo, motivând că blocarea listării pe o altă bursă încalcă normele locale ale pieței de capital. Prospecțiuni deține încă 2,7 la sută din rafinărie și are de recuperat 15 milioane de euro de la firma austriacă Petrochemicals Holding, acționarul maroritar, ale cărei bunuri au fost puse, de asemenea, sub sechestru.
Investigația penală a început în anul 2005, însă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) nu a țintit în mod direct activitatea firmei austriece, ci operațiunile grupării Tender-Iancu la combinatele din Onești.
Cei doi au acaparat, în 2002 și 2003, distribuția exclusivă a produselor de la Rafo și, respectiv, Carom, iar apoi au preluat și controlul asupra celor două companii.
Practic, firmele lui Iancu au păgubit Rafo distribuindu-i carburanții fără să-i mai și plătească, iar rafinăria a contabilizat, în schimb, taxe pe care nu le-a mai achitat la stat.
Rafo a acumulat astfel restanțe la bugetele publice de peste 150 de milioane de euro, în 2003, după ce cu un an mai înainte scăpase de o altă datorie la stat în valoare de 100 de milioane de euro. (DETALII AICI).
Schema s-a repetat și la Carom: Iancu, cu ajutorul lui Tender, a obținut dreptul să distribuie exclusiv produsele companiei de stat.
Tender era unul dintre principalii creditori ai Carom, iar compania devenise dependentă de contractele de distribuție cu Iancu. Afaceristul a reușit astfel să negocieze de pe poziții de forță preluarea Carom de la stat, potrivit procurorilor DIICOT. Apoi, cu sprijinul lui Iancu, Tender a pus la punct un mecanism financiar prin care investiițiile în Carom, la care el se angajase la privatizare, să fie realizate cu banii sifonați de la Carom.
Producția rafinăriei a rămas închisă în ultimii cinci ani, deși Rafo putea accesa garanții de stat pentru împrumuturi bancare de până la 330 de milioane de euro, bani cu care să-și modernizeze instalațiile și să producă motorină de cea mai bună calitate. În lipsa investițiilor, aproape 2000 de oameni și-au pierdut slujbele, rafinăria mai având acum puțin peste 400 de angajați.
În 2009, compania petrolieră se afla încă în insolvență, dar Guvernul României i-a acordat garanții de stat ca să se poată finanța la bănci. Una dintre instituțiile financiare interesate să împrumute rafinăria era VTB Bank, a doua ca mărime din Rusia. Filiala băncii, VTB Capital, a oferit, în 2012, o finanțare de 60 de milioane de euro pentru Rafo, cu garanția statului. Alți 10 milioane de euro urmau să fie împrumutați de Petrochemicals Holding, acționarul majoritar al Rafo.
Eximbank România a acceptat să garanteze, în numele statului, cele două împrumuturi cu 50 de milioane de euro, dar a pus condiția să poată bloca o eventuală lichidare a rafinăriei.
Acționarii Rafo nu au fost de acord, astfel că au respins oferta Eximbank și, implicit, împrumutul de la filiala băncii ruse. Aceeași bancă împrumutase deja, în decembrie 2011, compania austriacă cu 157 de milioane de euro. Ca garanție, banca din Rusia a primit atunci 20 la sută din acțiunile Rafo.
Creditul trebuia să fie achitat până în decembrie 2016, dar plata a fost amânată, la finalul anului trecut, până în 2019. Valoarea totală a creditului a crescut atunci la 170 de milioane de euro, iar garanțiile băncii din Rusia au fost majorate la 30 la sută din Rafo.
– Citiți ancheta integrală, pe site-ul Rise Project.
Lasă un răspuns