Salariat versus patron

Noul Cod al Muncii conferă salariaților mai multe drepturi decît vechea legislație. În conformitate cu noul act care reglementează relețiile de muncă, orice salariat are următoarele drepturi: salarizare pentru munca depusă, repaus zilnic și săptămînal,

concediu de odihnă anual, egalitate de șanse și de tratament, demnitate în muncă, securitate și sănătate în muncă, acces la formarea profesională, informare și consultare, dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă, protecție în caz de concediere, negociere colectivă și individuală, dreptul de a participa la acțiuni colective, precum și dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat. „Noul Cod aduce o serie de drepturi pe care un salariat nu le putea avea într-o economie de tip socialist, în baza căreia a fost adoptat vechiul Cod. Atunci nu se putea vorbi despre informare și consultare, dreptul de a participa la ameliorarea condițiilor de la locul de muncă sau despre protecție la concediere”, ne-a declarat Teodor Agachi, director general la Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială (DGMSS) din Bacău.

În afară de drepturi, angajatul are și o serie de obligații: de a realiza norma de muncă sau de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului, de a respecta disciplina muncii, de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv și individual de muncă, de fidelitate față de angajator, precum și obligația de a respecta secretul de serviciu. Cu toată înverșunarea patronilor împotriva Codului Muncii, reprezentanții ITM și DGMSS Bacău susțin că angajatorii au mai multă libertate de decizie în ceea ce-i privește pe salariați. Codul aduce o serie de drepturi angajatorilor, care au scăpat de amestecul statului în treburile lor interne. „În vechea legislație a muncii, care era bazată pe o economie centralizată, statul avea un rol peternalist în relația dintre salariat și angajator. Acum angajatorul poate negocia cu salariații contractul colectiv de muncă, dar își poate face singur regulamentul intern pe care îl trimite spre consulatare angajaților. În cazul în care aceștia constată vreu punct din regulament care este în contradicție cu legea, pot acționa în justiție angajatorul”, ne-a mai spus directorul Agachi.

Angajatorul poate să stabilească organizarea și funcționarea unității, să stabilească atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor, să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu și să constate săvîrșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă și regulamentului intern. În afara acestor drepturi,

angajatorul are și obligații față de angajați. El trebuie să își informeze salariații asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă, să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice, să acorde salariaților drepturile din contractul individual și colectiv de muncă, să comunice periodic salariaților situația economică și financiară a unității, să consulte sindicatele, să vireze toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, să înființeze registru de evidență a salariaților și să elibereze actele care atesta călitatea de salariat. Totodată, patronul trebuie să asigure și confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților. În Codul anterior, angajatorul trebuia să prezinte toate prevederile explicit. Acum, obligațiile și drepturile lui decurg din aplicarea contractului colectiv de muncă și a regulamentului intern pe care au obligația să îl întocmească. Angajatorul are libertatea de a-și reglementa aceste aspecte în funcție de condițiile specifice activității desfășurate.