De la 1 martie anul acesta a intrat în vigoare noul Cod al Muncii. După Revoluție, munca și problemele legate de acaesta a fost reglementată prin zeci de legi, ordonanțe de guvern sau alte acte, care nu au făcut decît să îl piardă pe angajat și pe patron într-un păienjeniș greu de descifrat. Mai mult, patronii au ajuns să facă angajările după bunul lor plac, să amplifice munca la negru și criteriile de angajare subiective, „protejați” de interpretările legilor. Salariatul a devenit astfel o marionetă la mîna angajatorilor, fără drept de a cîrti în fața încălcărilor drepturilor lui, deoarece risca să fie dat afară. Noul cod al muncii modifică radical o serie de prevederi și este considerat de mulți angajatori prea permisiv, inclusiv cu salariații puturoși.
Apariția noului Cod al Muncii a fost cerută cu insistență de sindicate și, după mai bine de un an de negocieri, Codul Muncii a fost adoptat. Apariția acestuia a continuat să creeze numerose dispute atît printre salariați, dar și în rîndul patronilor. Dacă pentru salariați totul pare clar și în avantajul lor, patronii sînt nemulțumiți de condițiile pe care ei trebuie să le îndeplinească. Ei se întreabă, adeseori pe bună dreptate, cine mai muncețște, dacă salariații au numai drepturi, iar administratorii și acționarii, numai îndatoriri? Obligațiile patronilor de a ține un registru de evidență a salariaților, de a plăti la stat dările pentru perioadele de probă sau ucenicie, de a acorda zile libere pentru munca suplimentară sau bani în plus, renunțarea la convențiile civile ca model de încadrare în muncă, toate creează numeroase necazuri angajatorilor. La toate acestea se adaugă și sancțiunile între trei și 200 de milioane pentru patronii prinși că nu au grijă de angajații lor.
Specialiștii în acest domeniu spun că, în economia de piață, vechiul Cod al Muncii, elaborat în 1972, era depășit și nu mai putea să rezolve toate problemele de muncă. La momentul respectiv erau multe reglementări tipice unei economii centralizate și compensarea s-a făcut după 1989 prin numeroase acte legislative, lucru ce a creat numeroase probleme. Aceasta a dat posibilitatea celor care au fost depistați că încală legislația muncii să recurgă la fel și chip de interpretări. Noului Cod al Muncii și-a propus să armonizeze elemente din legislația europeană în domeniu cu acelea care decurg din aplicarea Constituției României. Dar persoanele abilitate să lucreze la noul act au uitat să adapteze sursele de inspirație la realitatea românescă, realitate dominată de muncă la negru, accidente de muncă, îmbolnăviri profesionale, lipsa resurselor financiare a angajatorilor sau dorința românului de a cîștiga fără a munci. Însă opinia organelor abilitate să implementeze și să vegheze la buna desfășurare a relațiilor de muncă în teritoriu este diferită de cea a aoamenilor de afaceri. „Este un act legislativ bun, care reglementează modern realiteatea economică și cea socială. Nu cred că se poate face o comparație între codul nou și cel vechi, pentru că ambele au fost aplicabile în perioada de timp în care au fost elaborate. Apariția acestui cod era imperios necesară, în situația economică actuală, pentru că multe aspecte ce țin de economia de piață nu erau reglementată în vechiul cod. Mai trebuie însă de lucrat la mentalitatea salariaților cît și a patronilor”, ne-a declarat Ion Barbu, inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) din Bacău. Relațiile de muncă vor putea intra pe făgaș normal în momentul în care salariații vor înțelege că ei au niște drepturi pe care patronul trebuie să le respecte și să nu se mai preteze să muncească la negru. Lunar, inspectorii ITM Bacău depistează în jur de 50 de persoane care desfășoară activitate fără forme legale, iar de la apariția noului Cod al Muncii nu s-a înregistrat nici un progres în eradicarea acestui fenomen.
Pe cine favorizează noul Cod al Muncii?
Codul Muncii a fost pus la zid de patronate și de unele sindicate încă atunci cînd era în fază de proiect. Ele au susținut că noile prevederi din domeniul muncii nu vor face decît să îi favorizeze pe salariați, iar patronii vor deveni simpli pioni ai acestora. Noul act normativ, au susținut acestea, nu vor face decît să sporească birocrația din domeniul muncii și să îngrădescă libertatea de acțiune a patronilor. Cu toate acestea, codul a fost promulgat și toată lumea s-a mulțumit să evidențieze părțile bune, dar și pe cele proaste, care să fie remediate pe parcurs.
Unul dintre cele mai importante aspecte pozitive ale Codului Muncii îl reprezintă eliminarea convențiilor civile de prestări servicii care să reglemeteze relațiile de muncă. Aceast aspect a creat numeroase controverse, mai ales că eliminarea lor prin codul muncii era subîntețeleasă, neexistînd nici un paragraf care să specifice anularea lor ca formă de legalizare a muncii. Abia luna acaesta, printr-o Ordinanță, s-a pus punct final în utilizarea convențiilor civile de către angajatori. „Convențiile civile distorsionau piața muncii, creau breșe, situații tensionate în derularea raporturilor de muncă datorită lipsei protecției sociale. Chiar dacă îmbrăcaseră o formă genberală de angajare, ne confruntam destul de des cu probleme destu de dificile”, ne-a declarat Ion Barbu. Multe persoane au fost angajate prin această metodă. Ele au fost victimele unor accidente de muncă, dar nu au putut beneficia de compensațiile sociale ulterioare, concediu medical plătit sau tratament și recuperare gratuite. Alte persoane nu și-au primit indemnizația de șomaj în urma disponibilizării sau a unor tipuri de pensie, deoarece vechimea în muncă pe convenție nu a constituit stagiu de cotizare la fondul de șomaj și contribuția de asigurări sociale. În două luni, numărul convențiilor din județul nostru a ajuns la 60, dintr-un total de peste 1.100 de convenții civile, cîte erau înregistrate la începutul acestui an. Transformarea acestora în contracte de muncă a fost cauzată și de amenințarea cu sancțiuni deloc de neglijat: între 45 și 90 de milioane de lei.
Un alt aspect favorabil îl constituie modernizarea raporturilor de muncă la nivelul legislației europene, prin extinderea relațiilor contractuale la timp de muncă parțial, muncă prin agent de muncă temporară și muncă la domiciliu. Pînă în prezent, singurul tip de contract de muncă era cel individual. Aceste trei noi forme de realizare a contractului individual de muncă se regăsesc în majoritatea țărilor europene și dau posibilitatea oricărui salariat de a încheia contract de muncă în funcție de particularitățile individuale: persoane cu handicap locomotor, persoane cu profesii liberale și care acum pot încheia patru sau mai multe contracte de muncă la diferiți patroni. Pentru patroni, munca prin agent de muncă temporară este benefică deoarece ei pot să își acopere cu personal selecționat anumite domenii de activitate cu durată temporară. Un alt avantaj pentru angajați este acela al obligativității patronilor de a-i informa pe cei care doresc să se angajeze asupra clauzelor generale pe care intenționează să se înscrie în contract și nominalizarea acestora. acum salariatul își poate negocia la sînge drepturile. Înainte aceste clauze nu erau nominale și angajatorii recurgeau la sintagma „conform legii” care de multe ori reușea să îi ducă de nas pe salariați, mai ales că toate prevederile din contractul individual erau răspîndite în peste zece legi.
Un alt atu al noii legi a muncii îl constituie fixarea perioadelor de probă cu specificarea faptului că acestea sînt incluse în contractul individual de muncă. Perioada de probă este benefică inclusiv patronului, care poate să își facă o idee asupra aptitudinilor viitorului angajat. Perioada de probă are rol semnificativ și în eradicarea muncii la negru. Pînă la acest cod, mulți patroni susțineau că muncitorul fără contract de muncă încheiat se află în perioadă de probe, dar vechiul act normativ nu legaliza acest aspect în domeniul relațiilor de muncă. Perioada de probă putea fi extinsă atunci pînă la șapte luni sau chiar un an și apoi patronul „îi făcea vînt” lucrătorului sub pretext că nu este apt pentru meseria respectivă și aducea un alt neștiutor.
Noul Cod al Muncii sperie angajatorii băcăuani
Pentru a veni în sprijinul agenților economici, dar și al salariaților, Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) din Bacău și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială au organizat o serie de instruiri cu reprezentanții firmelor. La instruiri au participat directori și patroni a peste 1.000 de agenți economici din județ care s-au arătat speriați de unele prevederi ale actului normativ. „Noul Cod al muncii este făcut pentru salariați, iar noi, angajatorii, nu avem nici un drept. Cea mai stupidă prevedere din cod mi se pare cea referitoare la munca suplimentară, pentru că, într-o zi de lucru, un salariat poate da randament mai mic și își termină treaba mai tîrziu. Iar pentru un angajat puturos, noi trebuie să plătim dublu orele suplimentare. Patronii nu sînt lăsați să-și dezvolte afacerea, pentru că unele prevederi, cum este cea de a ține la firmă registrul de evidență a salarțialor, nu își au rostul. Există mai multe prevederi care au fost pur și simplu aruncate în Codul Muncii, fără a fi cernute, prin realitatea noastră economică”, ne-a declarat Liliana Higiu, administrator al salonului „Floarea de colț”.
Ce vom face cu angajații care lucrează pe convenții, de ce să plătim la stat pentru perioada de probă dacă ținem angajatul doar cinci zile și vedem că nu e compatibil?, se întreabă patronii. Obligativitatea angajatorilor de a încheia contracte de muncă îi nemulțumește deoarece acesta crează și obligația de a contribui la bugetul statului. Prin convențiile civile ei erau scutiți de aceste plăți. Un alt aspect care nu este pe gustul patronilor este obligativitatea de a nu depăși durata normală de lucru zilnică și obligativitatea de a plăti sau compensa munca suplimentară cu bani sau zile libere. Conform Codului Muncii, un salariat nu poate munci mai mult de 48 de ore săptămînal. În condițiile în care activitatea este stringentă, salariatul poate munci 52 de ore săptămînal, dar trebuie să primească 15 zile libere după încheierea acesteia. În contractul colectiv de muncă și cu acceptul salariaților, angajatorul poate stabili extinderea timpului de activitate pe perioadă îndelungată, cum este cazul construcțiilor, dar nu trebuie să depășească media anuală de 48 de ore săptămînale lucrate. Clauza de moblitate, adică posibilitatea unui angajator de a-și detașa un salariat la un punct de lucru îndepărtat a creat și ea controverse, deoarece patronul trebui să plătească în afară de salariu și un spor suplimentar. Una dintre marile nădufuri ale întreprinzătorilor băcăuani a fost aceea a obligativității examenului medical la angajare și a controlului medical periodic efectuate de un medic specialist în medicina muncii. „Noul Cod al muncii are și părți bune, dar cel mai bine ar fi dacă ar oferi facilități direct proporționale cu taxele și dările pe care patronii le plătesc la stat. Ceea ce mă deranjează cel mai mult este durata zilnică a normei de lucru. Am o firmă în construcții, activitatea e sezonieră din primăvara pînă toamna și ar trebui să fie normal un timp de lucru mai mare de opt ore zilnic. Mai ales că iarna nu sînt activității, salariații uneori lucrează patru ore sau deloc, dar își primesc banii integral”, ne-a declarat Marius Păduraru, administrator Stocon SRL Bacău.
Registrul unic al salariaților dă bătăi de cap administratorilor
O măsură biroctratică este considerată de patroni și înființarea registrului unic de evidență a salariaților. Acesta va da bătăi de cap atît angajatorilor, cît și inspectorilor ITM Bacău. Micii întreprinzători, care au unul sau doi salariați, vor trebui să își procure ditamai „ceaslovul” pentru a-și înregistra salariatul. „Fiecare angajator are obligația de înregistra toate contractele de muncă individuale ale salariaților. Noua prevedere transferă responsabilitatea de la o instituție a statului la nivelul persoanei juridice. Măsura este benefică pentru că se elimină pașii birocratici din control, însă vor apărea probleme la peste 15% dintre firmele mai puțin serioase. Este vorba despre acele firme fantomă, care funcționează un an, maximum doi. Va fi foarte greu de reconstituit vechime pentru angajații acestora. După lichidare, există posibilitatea ca patronul să dispară cu tot cu registru”, mai crede Ion Barbu. Practic inspectorii de muncă vor trebui să fugă după trei iepuri. Pînă acum, ITM Bacău făcea un control la sediu firmei și apoi verifica la Camera de Muncă dacă patronul are înregistrate contractele individuale de muncă. Conform Codului Muncii recent intrat în vigoare, pentru instituția băcăuană apar probleme suplimentare în timpul controlului, în condițiile în care firma are mai multe puncte de lucru dispersate. „Un exemplu îl reprezintă firmele ce au ca domeniu de activitate desfacerea produselor alimentare. Inspectorii noștri verifică mai multe puncte de lucru, apoi merg la sediu pentru a verifica registrul. Aici se constată că persoana care este responsabilă de el nu este la sediu și atunci noi va trebui să lăsăm un proces verbal, prin care să solicităm patronului prezentarea cu registrul, a doua zi, la ITM. Atunci vom avea surpriza ca în registru să fie înregistrate și persoanele de la punctele de lucru care ne-au declarat că nu au semnat contractul individual de muncă, pentru că administratorul unității îi va înregistra retroactiv”, vorbește despre punctele slabe ale Codului, inspectorul Barbu.
Curios sau nu, există și patroni care habar nu au, dar nici nu vor să știe, despre ce înseamnă Codul Muncii. „Nu am știut nici vechiul Cod al Muncii, și cu atît mai puțin mă interesează cel nou. Eu îmi vînd bananele și portocalele mele și nu vreau să știu nimic mai mult”, ne-a declarat Remus Florea, patronul Pifi Mixt SRL Bacău. O poziție care, cu siguranță, nu este singulară.
Lasă un răspuns