Evacuat în Bacău după dezastrul de la Fukushima, un elev japonez uimeşte pe toată lumea. În trei ani a învăţat perfect româneşte, a obţinut 9,25 la Evaluarea Naţională la Limba şi literatura română şi este olimpic la istorie.
Ceea ce poate părea de neimaginat pentru un român a reuşit un băiat de 13 ani, din Japonia. În doar trei ani de şcoală, Kevin Kashiwazaky nu numai că a învăţat la perfecţie limba română, dar şi obţinut 9,25 la Evaluarea Naţională la Limba şi literatura română, este olimpic la istorie şi unul dintre cei mai buni elevi din clasă. Şi asta fără măcar un minut de meditaţii, şi nu oriunde, ci într-un sătuc din judeţul Bacău, şi doar printr-o voinţă uimitoare şi o tenacitate specific japoneză.
După Fukushima
Destinul lui Kevin şi a familiei sale s-a schimbat brusc după data de 11 martie 2011, când la Fukushima s-a înregistrat cel mai mare seism din istoria Japoniei şi al doilea de pe continent, cu o magnitudine de 9,0 pe scara Richter, urmat de un violent tsunami. Seismul a provocat şi explozia centralei nucleare din localitate. În urma dezastrului, peste 20.000 de oameni au murit sau au fost daţi dispăruţi, iar peste 160.000 au fost evacuați din localitate și din zonele învecinate ca urmare a riscului ridicat de radiații. Printre ei s-au aflat şi fraţii Kevin şi Marius Kashiwazaky care, împreună cu mama lor, locuiau la mai puţin de 200 de kilometri de Fukushima.
Cei doi fraţi şi-au adunat în grabă strictul necesar şi, împreună cu mama lor, Maria Kievici, au fost îmbarcaţi într-un avion militar românesc şi au ajuns în satul Verşeşti, comuna Sănduleni, pe malul Tazlăului, unde Maria are o soră, pe Gabriela Kievici. În momentul dezastrului, Maria era despărţită de soţul său japonez şi avea dublă cetăţenie, la fel ca şi cei doi copii ai săi, astfel că aceştia au fost consideraţi refugiaţi români.
Îşi lua notiţele în japoneză şi apoi le traducea în română
Pentru Kevin şi Marius, venirea în România, despre care auziseră doar de la mama lor, a fost ca o binecuvântare, deşi niciunul nu ştia o boabă româneşte. “Ne-am acomodat foarte repede. Cel mai mult ne-a impresionat faptul că aveam multă libertate, mult spaţiu, multă verdeaţă, puteam să mergem unde voiam. Am văzut pentru prima oară animalele, păsările, ne fascinau până şi banalele gâze. Acolo, în şase clase, eram peste 750 de elevi şi profesori, şi totul era foarte rigid, aproape mecanic. Practic, eram nişte roboţi”, spun cei doi fraţi ajunşi dintr-un apartament de oraş ticsit din Ţara “ Soarelui Răsare” pe malul Tazlăului.
Cum era normal, cei doi şi-au continuat studiile la şcoala din sat, unde au repetat un an pentru echivalarea claselor, iar în trei ani au ajuns primii din şcoală. “Nu ştiau niciun cuvânt în limba română şi le-a fost foarte-foarte greu. Kevin doar înţelegea vag câte ceva, dar nu ştia să scrie şi să citească. Toate notiţele şi le lua în japoneză, apoi venea acasă, le traducea şi le rescria în limba română. Efectiv ca un elev de clasa întâi”, spune Gabriela Kievici, mătuşa la care cei doi fraţi locuiesc în prezent, şi de care are grijă ca de ochii din cap.
Ceea ce la început părea de neimaginat s-a întâmplat şi în doar trei ani cei doi fraţi au devenit premianţi. Acum vorbesc şi scriu perfect româneşte, Kevin este chiar olimpic la istorie, iar Marius îi calcă apăsat pe urme. Cu media generală de 9,37, Kevin va fi din acest an elev la Colegiul “Vasile Alecsandri” din Bacău, vrea să termine o facultate şi să devină translator, iar Marius visează să ajungă biolog marin. Ei spun că s-au îndrăgostit de România şi că nu s-ar mai întoarce niciodată de unde au plecat.
Umiliţi de statul român
Toate bune şi frumoase până când Maria Kievici a aflat că acum îi este datoare statului român. Deşi iniţial toată lumea ştia că avionul cu care veniseră era unul gratuit, pus la dispoziţie de stat din considerente umanitare pentru refugiaţi, femeia a fost înştiinţată că are de achitat 9.000 de lei pentru călătoria din Japonia spre România, efectuată în urmă cu trei ani. Cum nu are nicio sursă de venit, femeia a plecat la muncă în străinătate, de unde le mai trimite copiilor rămaşi acasă câţiva bani, dar nu crede că va putea vreodată să achite datoria pe care acum statul român i-o pretinde. O datorie pe care, cel puţin moral, au plătit-o deja copiii ei, prin seriozitatea, devotamentul şi rezultatele deosebite obţinute de aceştia. Rezultate pe care, cu siguranţă, niciun român nu le-ar fi obţinut în Japonia într-un timp aşa de scurt. Sau, poate, niciodată.
Felicitări! România are VIITOR!
Daca raman in tara, nu doar folosesc sistemul romanesc de invatamant si cand devin majori ,parasesc Romania.
Felicitari , esti de isprava! Bravoooo! Succes pe mai departe!
おめでとう、あなたは完了です！ブラボーでがんばろう！
Cand au urcat in avion li s-au dat documente de imbarcare? Au stampila/insemnare in pasapoarte?
De la cine a venit cererea de plata respectiva?
Minunat, dragii noștri, bine ați venit în România!
Dle Florin Craciun, cum as putea sa fac o donatie pentru acesti frati? Va multumesc si va rog sa imi raspundeti la adresa de email din comentariu.
EXCEPTIONAL! FELICITĂRI LUI KEVIN SI FRATELUI SĂU! CUM AM PURTEA SĂ ÎI AJUTĂM? ASEMENEA COPII SUNT BUCURIA ȘI MANDRIA ORICĂRUI PĂRINTE ȘI NU NUMAI A UNUI PĂRINTE ( în condițiile în cvare atâția elevi români sunt agramați și nu cunodsc istoria propriului lor popor, Kevin și Marius dau o lecție! Covârșitoare!
Impresionant ! Felicitari copiilor ! In loc sa ne bucuram pentru ei, pentru reusita lor , pentru faptul ca sunt 2 copii de exceptie si trebuie ajutati , noi statul roman venim cu pretentii absurde ! Jenant, dupa un dezastru ca la Fukushima !
おめでとう！！これからも頑張ってください！！
Ma minunez cat de frumos aranjeaza Cineva de Acolo de Sus unele lectii de viata care nu sunt deloc intamplatoare ,intrucat lucrurile nu sunt cum par a fi in realitate ! Curat paradox ! …si ca sa fie umbrita aceasta superba experienta de viata ,hai sa aplicam in stil specific fiscal romanesc un plasture otravit gasit printr-o baza de date ridicat la rangul de datorie caci nu-i asa ,,noi suntem romani ! ” – daca Dumnezeu le-a dat o sansa ,hai sa le-o ingropam in mocirla ,ca si ,,act de suprema omenie !”
„Rezultate pe care cu siguranta nici un roman nu le-ar fi obtinut in Japonia intr-un timp asa de scurt,sau poate niciodata”
Cata consideratie fata de intelectul romanilor, cum va permiteti sa afirmati astfel de lucru?Bravo lor ca invata, imi pare rau pentru ce au fost nevoiti sa indure, dar asta nu inseamna ca un copil roman in aceeasi situatie nu ar fi avut astfel de rezultate, eu pot afirma ca ar fi avut cel putin , la fel de bune.
Cine va da dreptul sa faceti copii romani „prosti”?
Cine va da dreptul sa catalogati poporul roman?
Cine va da dreptul sa vorbiti in numele a peste 20 mil locuitori?
Avem copii olimpici interbational cu rezultate extraordinare, nu aveti dreptul sa ii „frustrati” cu astfel de articole.
Articolul ar fi fost foarte bun , daca nu exista, finalul impertinent.
Copiii romani din mediul rural sunt prosti Dunare, uitati-va la rezultatele scolare, la cele de la evaluare, este dezastru. Duceti-va la tinerele mame care alapteaza cu sticla de votca langa pat, si nu va mai intrebati de ce copiii de la tara sunt dusi cu pluta. Cat despre cazul celor doi copii niponi, treaba cu evacuarea a fost inca un tun tras de autoritatile romane, care s-au oferit chipurile sa scoata din zonele afectate de cutremur cetatenii romani, fara sa mentioneze ca treaba asta costa. Daca stateau in Japonia, aveau parte si de despagubiri, si de tot confortul, mama romanca nu pricep de ce a fugit de acolo, poate de teama sa nu se intample iar un dezastru, asa ca bine ca a venit in Romanistan unde moare de foame (dovada ca a plecat aiurea ca sa munceasca), iar daca da un cutremur, se darama tot satul la cum este construit, fara autorizatie si fara diriginte de santier, inginer, nu meserias dintr-asta cu trei clase primare care nu are princiipii elementare de structuristica, de incarcari, de rezistenta la eforturi pe mai multe axa samd. Asa ca am un sfat pentru cei doi copii superbi veniti din Japonia – invatati, fiti cuminti, dar nu cumva sa uitati de unde veniti, pentru ca acolo este lumina, nu in grajdul asta infect numit Romania.
Domnule Florin Craciun, nici eu nu sunt de acord cu afirmatiile dumneavoastra despre romani in Japonia. Pot sa va spun ca numai in familia mea am doua persoane care au avut si au rezultate de exceptie in Japonia. De exemplu cercetatorul Eugen Stamate din Scorteni, jud. Bacau, (var primar cu mine), absolvent al Facultatii de Fizica Iasi, cu master si doctorat in fizica plasmei si cu alt doctorat in Japonia la Universitatea din Nagoya, puteti viziona aici cine este: (www.youtube.com/watch?v=GcVhDMtYc0o), si mai nou nepoata mea Andreea Ifrim, din Comanesti, absolventa a Facultatii de Limbi Moderne Aplicate la Universitatea Babeş-Bolyai University, Cluj-Napoca – specializarea engleza-japoneza, cu master in cultura si istoria Japoniei, care anul acesta a obtinut prin concurs desigur, bursa din partea Guvernului Japonez pentru a urma al II-lea master in Japonia la Universitatea din Akita si unde intre timp a obtinut si postul de asistent universitar la catedra de limba engleza. Se poate verifica profilul ei pe LinkedIn sau Facebook. La Universitatea din Akita sunt in prezent multi studenti si profesori universitari romani, care fac cinste Romaniei si nu numai in Akita, dar din pacate despre aceste lucruri nu prea se stie. Felicitarile mele pentru Kevin şi Marius.
Elevul a obţinut 9,50 la Limba română.9,25 este nota la Matematică.
http://admitere.edu.ro/Ierarh/CandFromJudAlfa.aspx?Jud=5&PageN=106
Asta este educatia primita.
De ce nu recunoașteți ca elevii noștri sunt ceva mai leneși?
japonezii sunt un popor cu totul aparte…parctic este o tara fara resurse naturale si totosi in clasamentul global sunt in top 5 tari!