• politicieni de marcă au venit în comună în ultimele zile să-și susțină candidații la funcția de primar • rivalii politici încearcă prin toate mijloacele, de la arat degeaba pămînturile și pînă la a le da alimente țăranilor, să-i convingă pe alegători să-i voteze • țăranii, debusolați complet, bîrfesc pe capete și așteaptă „oferte” pînă în ultimul moment
Comuna Bîrsănești a devenit, de cîteva zile, o adevărată Mecca a politicii locale. După ce fostul primar Constantin Popa a decedat în urma unui accident de mașină, autoritățile au hotărît să organizeze noi alegeri. În cursă s-au înscris 12 candidați și fiecare dintre ei încearcă să-i convingă pe oameni, prin orice mijloace, să-l voteze. Se dă, practic, o luptă surdă. Ca și cum nu era suficient tot circul din comună, oameni politici de marcă de la București și Bacău, printre care Emil Constantinescu, fostul președinte al țării, Viorel Hrebenciuc, vicepreședintele Camerei Deputaților, și Ioan Răuță, primarul din Sascut și liderul primarilor PSD din județ, au venit la Bîrsănești să-și susțină candidații. Așa se face că lumea își schimbă opțiunea politică de la zi la alta.
Cînd intru în Bîrsănești, nu sînt foarte sigur că am ales drumul bun. Mai merg cu mașina vreo cîteva sute de metri și văd pe un gard un afiș electoral. „Am ajuns unde trebuie”, îmi spun și continui să conduc. Preț de vreo cinci kilometri, pe toate gardurile și clădirile numai afișe. Opresc și întreb pe cineva unde-i barul din sat. „Mergeți pînă la biserică, iar pe partea cealaltă de drum o să dați de o fîntînă. Lîngă e Berea Știuc”, îmi explică repede un țăran, care începe imediat să rîdă, vesel de gluma făcută.
Intru în bar, dau «bună ziua» și cer un suc. În bodegă, doar două vînzătoare și un bătrînel, așezat la o masă din colț. Nu mă chestionează nici cine sînt, nici cu ce probleme prin sat. Profit de liniștea care se lasă și îi întreb eu, după cîteva secunde, așa, într-o doară, despre candidații la primărie și, eventual, dacă le știu numele și în ce partide sînt. Moșul se prinde imediat la vorbă și-mi spune oarecum gînditor: „D-apoi cine-i mai știe. O apărut peste noapte atîția, de nu mai știe omu’ pe cine să aleagă. E ăsta, Costică Petcu, viceprimarul de la PNL, Ilie Mihai, care-i cu PSD-eul și Romeo Ilie, de la PUR. Ăsta, ultimul, e preceptor, cu financiarul la primărie”, mi-i spune omul, în timp ce-i numără pe degete. „Numai atîția? Eu am înțeles că-s mult mai mulți”, îl iscodesc pe noul meu partener de discuții.
„Nu, mai sînt. Sînt vreo nouă de toți”, se prinde la vorbă și una dintre vînzătoare, care face din mînă a lehamite. „Păi mai e Mihai Apreotesei, de pe la PSM, Vasile Cojocaru, din sus, de la deal, ăsta-i cu PNL Cîmpeanu, mai e…”, femeia face o pauză, se gîndește puțin, după care începe iar să-i înșire. „Ar mai fi Dumitru … ăsta – și pocnește din degete, încercînd să-și aducă aminte -…Costică, din Gura Văii, care-i cu PRM. Mai e ăla, Neagu, inginerul și cred că mai sînt vreo doi, că-s mulți al naibii”, mă asigură femeia.
Mai stau cîteva secunde, mai iau o gură de suc, apoi iar revin la subiect și întreb dacă din noianul de candidați e vreunul mai de Doamne-ajută. „Ăștia doi, viceprimarul Petcu și Ilie Mihai, ei se bat pentru locu’ primarului”, își dă cu părerea moșneguțul. „Eu pe Petcu cred că o să-l votez. Măcar el e din primărie, s-a obișnuit cu problemele. Da, și e și om cumsecade, stă de vorbă cu oamenii. Toți se duc la ușa lui, și pe toți îi ascultă”, îmi explică vînzătoarea care între timp venise la masă. „Da’ taci, domn’le, știi tu că ăsta-i bun, acuma. Nu știe să lege două vorbe și tu-l vrei primar”, intervine brusc și cealaltă vînzătoare de după tejghea.
Candidatul PSD a arat fără bani pămînturile țăranilor
Cei trei localnici deja polemizează și-i las să discute între ei. Nu-i rost să mai intervin. Mă mulțumesc doar să-i ascult. Oamenii îi iau din nou pe candidați la tocat, îi întorc pe toate părțile și fiecăruia îi găsesc cîte-o chichiță. Se scurg așa vreo zece minute. După ei, toți sînt hoți, escroci, afaceriști cu bani publici și cîte altele. „Da’ care-i rostul, pe-aici, de ce se bat toți să ajungă primar?”, lansez o nouă întrebare, apoi mă uit pe geam, interesat de vremea de-afară. „Au ieslea plină cu tain, de-aia, și nu știu care și ce să mai ia. Păi vor toți să-și facă afaceri. Nu-i interesează de comună pe nici unul. C-așa o fost Bîrsăneștiul ăsta mereu: toți o tras pentru ei!”, îmi explică una dintre femei. Insist să aflu dacă chiar nici unul nu-i bun de primar. „E bun Dumnezeu că ne ține. Atît. Dumnezeu și pămîntul”, se grăbește să-mi spună bătrînelul.
Apoi discuția se îndreaptă către cei doi candidați cu șansele cele mai mari să cîștige alegerile. Despre Mihai Ilie știu că a fost membru PNL pînă de curînd și că, peste noapte, și-a schimbat opțiunea politică și a trecut în barca PSD. „Au dat și ei ceva la oameni, ca să-i aleagă”, întreb din nou. „Oh, da’ cum nu?! Ăsta, cel puțin, Mihai Ilie, de la PSD, le-a arat degeaba pămînturile la oameni. Hectare întregi. De viceprimar n-am auzit, da’ ăstălalt, are vechiul SMA, e al lui acuma. Și ca să-l aleagă lumea, le-a arat pămînturile. La unii, ca să-i atragă, le-a făcut degeaba, iar la alții, mai de-ai lui, le-a luat bani mai puțini. Am înțeles că vreo 6.000 de hectar. Da’ nu le-am spus eu: las’ c-o să vedeți voi după ce iese primar, la toamnă, că ia el pielea de pe voi. Că doar tre’ să-și scoată el de undeva cheltuielile cu motorina”, îmi spun cei din bar, și înțeleg că pentru aratul unui hectar le-a luat cam jumătate din suma care se percepe în mod normal.
În ultima săptămînă, comuna Bîrsănești a primit atîtea vizite importante cît n-a avut parte de la revoluție încoace. Oameni politici cu greutate au venit aici, toți dornici să-și susțină candidatul la funcția de primar. Emil Constantinescu, fostul președinte al României, a venit marți dimineață în satul Caraclău, pentru a fi alături de Mircea Mihăilă, candidatul Partidului Popular Creștin, iar cîteva ore mai tîrziu, în centrul comunei au fost prezenți Viorel Hrebenciuc, vicepreședintele Camerei Deputaților, și Ioan Răuță, primarul din Sascut, pentru a-l promova pe Mihai Ilie, candidatul PSD pentru fotoliul de primar. „Cum a fost?”, îi întreb pe interlocutorii mei. „Ă, o venit toți pe-aici, o fost un circ, s-o adunat lumea, au stat de vorbă. Da’ omu’ face tot ce vrea el la vot, că doar nu vede nimeni pe cine pune el ștampila. O fost și Rebengiuc”, încearcă să mă convingă moșulică de hărmălaia petrecută în sat. „Hrebenciuc. Viorel Hrebenciuc – îi spune apăsat și silabisit vînzătoarea, încercînd să-l corecteze pe client. Dacă ăștia intră și la Bîrsănești, e jale. Păi mai scoți capu’ afară. E mafie peste tot”.
Deși mi-e nepot, nu-l votez, că mi-a furat lemne din pădure
Cînd discuția pare să nu mai aducă nimic nou, plătesc și ies din bar. O iau pe uliță, înapoi pe unde-am venit. Pe drum, nici țipenie de om. Prin curți se mai zăresc ici, colo cîte doi bătrînei muncind pămîntul. Ajung la școală, situată undeva în dreapta uliței. Intru, însă peste tot e lacătul pus. Undeva în dreapta, într-o grădină, o femeie și un bărbat sapă de zor. Îi întreb despre candidații la primărie. „Oh, apoi îs mulți, cine-i mai știe? Întrebați în partea cealaltă de școală, la Mihai Săndel, că-i paznic la școală. El știe tot”, mă îndrumă cei doi. Traversez curtea, dar paznicul nu-i acasă.
Ies din nou pe uliță și mă-ntîlnesc cu un țăran, care cară în spate niște nuiele. Îl opresc și-l chestionez și pe el. „Cîți candidați sînt? Păi să fie vreo 12”, îmi spune omul după ce socotește cîteva clipe în gînd. După alte cîteva minute de discuții îmi spune și care-i preferatul lui. „Pe Ilie îl votez – îmi mărturisește. „Păi alții n-au nici izmene pe ei. Ăsta măcar mi-a lucrat pămîntul”. „Nu i-ați dat nimic?”, insist eu. „Ba da, i-am dat bani, da’ mai puțini”, zice el și începe să rîdă, lăsînd să se întrevadă dantura mîncată de carii. „Șase mii pe hectar?”, insist eu. „Da, cam așa. Ați aflat!”, recunoaște omul, apoi își ia nuielele și dă să plece. Pentru că eu mă țin după el, Mihai Covaci, așa cum mi-a spus că-l cheamă, îmi povestește că ar avea și alte opțiuni, că unii candidați, fără să știe prea bine cine-anume, au dat alimente la oameni, alții au promis că vor da după alegeri. Așa aflu că Mihai Covaci are și un nepot candidat la primărie, dar nu-l votează, că i-a furat lemnele din pădure. „Mi-a luat un cireș și doi stejari, și l-am prins. L-am iertat la poliție, da’ să-l mai și votez? Nici vorbă”, mă lămurește omul.
Mă despart de Mihai Covaci și-mi văd de drum. Din mașină zăresc pe garduri, pe blocul din comună și pe ferestrele unor magazine numai afișe electorale. Pe la porți, oamenii, cîte doi, cîte trei, vorbesc de-ale lor. Toți trebuie să aleagă pînă la urmă un favorit pentru scaunul de primar. Dar lupta nu s-a încheiat și totul ține, cum mi-a zis și Mihai Covaci, de generozitatea „ofertei”. (Eduard ADAM)
Lasă un răspuns