„Anca Sigartău, catastrofală ca manager” – Critici dure pentru THEATERSTOCK și managerul Teatrului Bacovia

În toiul Festivalului THEATERSTOCK, Anca Sigartău, managerul Teatrului Municipal Bacovia, este criticată pentru modul în care conduce instituția pe care a preluat-o prin concurs și în numele căreia cheltuiește un buget de 3,2 milioane de lei noi, dintre care 1,6 miloane provin de la bugetul local. Vârful de lance al criticilor este Răzvan Apetrei, fiul regretatului actor Dinu Apetrei și al actriței Firuța Apetrei.

Pe contul său de Facebook, Răzvan Apetrei vorbește despre disprețul Ancăi Sigartău față de trupa de actori a teatrului, dezinformarea opiniei publice și tăcerea oamenilor de cultură. În viziunea lui Apetrei, interesele Ancăi Sigartău sunt total opuse („antagonice”) cu cele ale instituției pe care o conduce.

Iată articolul lui Răzvan Apetrei:

«THEATERSTOCK

Festivalul Internațional de Artă Theaterstock din Bacău reprezintă un apogeu, o culme atinsă cu multă tenacitate și îndrăzneală, o încununare a eforturilor susținute ale actualei conduceri a Teatrului Municipal Bacovia de a îngropa tradiția și istoria acestei instituții.

Un apogeu al ignoranței publicului băcăuan complet dezinformat și a autorităților locale însetate de palmares, o culme a disprețului față de actorii teatrului și performanțele acestora.

Da, sunt fiul părinților mei, actori ai instituției și sunt legat afectiv de acest Teatru, având toate șansele să fiu subiectiv şi da, schimbarea de multe ori sperie, obișnuințele, fie ele demodate sau mediocre, devin filosofie de viață, iar „inovatorii” sunt frecvent acuzați pe nedrept de rele intenții – false premise de la care pot porni unii dintre voi, cei care veţi citi aceste rânduri.

Situaţia trebuie însă pusă în context, în tot acest peisaj Theaterstock fiind doar cireaşa de pe tort. Încă de la început vreau să menţionez faptul că acest festival are totuşi meritul de a aduce în faţa publicului băcăuan o serie de spectacole inedite şi un număr de artişti valoroşi în cadrul unui maraton cultural nemaiîntâmplat în urbea noastră. Dar aici se opreşte entuziasmul meu faţă de această manifestare.

Oricât de încântaţi vor fi băcăuanii după aceste două săptămâni de festival (şi sper să fie, gândindu-mă la sumele care au fost utilizate pentru a face ca această manifestare să prindă viaţă), aceştia ar trebui să ştie că preţul pe care îl vor avea de plătit este sufocarea instituţiei teatrale a oraşului. În întreaga sa existenţă de aproape 70 ani, Teatrul Municipal Bacovia nu s-a aflat nicicând într-o situaţie mai periculoasă şi niciodată nu a avut un manager mai antagonic faţă de interesele instituţiei.

Doamna Anca Sigartău, căci despre ea este vorba, se află în mijlocul unui avânt furibund de a crea din Teatrul Municipal Bacovia o instituţie gazdă, un loc de tranzit cultural şi financiar, bazându-se doar pe bunul plac al domniei sale. Şi deocamdată îi şi iese. Autorităţile locale, complet neinstruite în acest domeniu, pe baza sonorităţii numelui distinsei actriţe bucureştene şi în virtutea intereselor personale sau de grup, girează cu aplomb fiecare demers al acesteia de a distruge şi marginaliza, pas cu pas, trupa de actori a instituţiei şi de a şterge cu buretele tot palmaresul teatrului. Băcăuanii aplaudă? Cască gura picat în extaz tot contribuabilul? Asta e tot ce îşi doresc autorităţile locale. Până la urmă nici nu ai cum să condamni vehement Primăria sau Consiliul Local pentru că pur şi simplu nu se pricep.

În toată această situaţie cercurile artistice ale Bacăului ar trebui să ia atitudine. Măcar.

Dar uite că presa locală şi cei câţiva critici de artă ai oraşului, în criza existenţială în care probabil că se află, loviţi pare-se de boala intelectualului de provincie, captiv în cercul lui strâmt, neieşit în lume, plafonat şi plictisit, cască şi ei gura letargici şi dau din condei admirativ, contrasemnând astfel atrocitatea care se petrece cu surle şi trâmbiţe.

Ce fac actorii teatrului în tot acest timp? Sunt demoralizaţi, dezorientaţi, consternaţi… şi fiecare dintre ei, după cum le e structura sau firea, se poziţionează cum poate. Unii iau disciplinaţi firmiturile care li se oferă şi intră în corul de aplaudaci (odioasă categorie), alţii nu se bagă – au familii, copii de crescut, rate la bănci – pe principiul „au mai fost perioade grele şi directori răi… o să treacă şi asta”, iar cei tineri sunt la început de drum şi nu prea au curajul să fie vocali. Sunt, slavă Domnului, şi câţiva actori mai experimentaţi şi cu coloană vertebrală, care iau atitudine şi taxează această stare de fapt, dar aceştia sunt pur şi simplu ignoraţi.

Revenind la manifestarea ce are loc zilele acestea, prin comparație, Festivalul conține doar două spectacole din repertoriul Teatrului Municipal Bacovia, la care se adaugă alte două spectacole independente ale actorilor insituției, în timp ce Anca Sigartău evoluează în nu mai puțin de opt producții, în diferite ipostaze. Mai mult decât atât, secțiunea Focus a Festivalului, care este concepută în ideea de a promova și prezenta anual o instituție teatrală din România, este dedicată Teatrului Bulandra, deși normal ar fi fost ca prima ediție să promoveze teatrul organizator. Cât despre statutul de organizator al Teatrului Municipal Bacovia, acesta este prezent doar în acte, toate materialele promoționale ale evenimentului (afișe, broșuri, publicitate online etc.) fiind lipsite de antetul instituției, apartenența acestei manifestări fiind cel puțin incertă pentru publicul larg.

Îmblânzirea scorpiei de William Shakespeare, primul proiect în calitate de manager al doamnei Anca Sigartău a fost şi primul semn că actorii din Bacău trebuie să dispară. Au fost aduşi de prin ţară nouă (!) actori colaboratori plus regizorul, scenograful şi coregraful, iar cei câţiva actori băcăuani distribuiţi au primit roluri pasagere, secundare.

După o lună şi jumătate de repetiţii, regizorul a fost dat afară şi în două săptămâni doamna Anca Sigartău a încropit un spectacol. Rezultatul? Un spectacol cu iz studenţesc, cu scene lipsite de construcţie, neduse la capăt şi lipite artificial pe baza unui procedeu la prima mână: actorii vorbind unii peste alţii în timp ce muzica vuieşte în difuzoare. Şi uite aşa am rezolvat problema. Spectacolul era condamnat „să iasă”, oricum şi în orice condiţii.

Cum vă place?

Dar ce mai contează? Concertul de percuţie şi artificiile de după au fost atât de grandioase că nu a mai comentat nimeni nimic.

Păi de ce, doamna Anca Sigartău? De ce să plătiţi un regizor impotent şi apoi să îl daţi afară? De ce să chinuiţi o distribuţie întreagă timp de două săptămâni cu repetiţii până la 1 noaptea doar pentru că aţi intrat în panică din cauza unei greşeli pe care puteaţi să o evitaţi?

Aţi fi avut posibilitatea ca, măcar de ochii lumii, să alegeţi să faceţi ca prim proiect al mandatului dvs. un spectacol cu trupa de actori a instituţiei, cu regizorul şi scenograful instituţiei. Ar fi fost un gest de curtoazie. O ocazie de a zădărnici orice protest sau urmă de nemulţumire locală. Chiar dacă vi se pare că actorii băcăuani nu sunt demni de proiectele dvs, măcar le închideaţi gura tuturor.

Şi ca umilinţa şi vădita lipsă de consideraţie sau respect faţă de trupa băcăuană să fie complete, toate fotografiile şi afişele din holul central al teatrului au fost date jos, inclusiv galeria de portrete „in memoriam”, iar podeaua de marmură a fost acoperită cu un autocolant bleu de prost gust. Vă mărturisesc faptul că este o imagine efectiv dezolantă.

Dar se pare că orice urmă de activitate teatrală anterioară trebuie ascunsă sub preş. Teatrul din Bacău trebuie să înceapă de la zero. Sunt bani de rulat, actori de chemat, proiecte de făcut – actorii băcăuani trebuie să dispară.

Doamna Anca Sigartău, pe cât este de remarcabilă ca actriţă, pe atât este de catastrofală ca manager al Teatrului Municipal Bacovia şi asta pentru că dumneai este doar managerul instituţiei, al zidurilor goale, nu şi al colectivului.

Să sperăm la vremuri mai bune pentru teatrul băcăuan?»

Răzvan Apetrei nu este actor, ci absolvent al Conservatorului și dirijor al unei formații camerale.

Ziarul de Bacău a solicitat un punct de vedere de la Anca Sigartău, îl vom publica imediat ce îl vom primi.