SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfinte Mucenițe Irina (sec. I)

Sfînta Muceniță Irina a trăit pe vremea cînd Sfîntul Timotei era episcop în Efes, după moartea Sfinților Apostoli Petru și Pavel (anul 68). Era fiica unui mare dregător roman, Licinius, iar numele ei dat de părinți era Penelopia. Încă de mică, a fost frumoasă și plină de înțelepciune. Ca să o păzească de rele, tatăl ei a zidit pentru ea un turn în afară de zidurile cetății. Acolo, a împărțit mai multe camere și a suit 13 fecioare și cîțiva idoli de aur, care să o păzească pe Penelopia. A pus o bătrînă cinstită, Caria, să-i fie învățătoare, și un bărbat cinstit și înțelept, cu numele Apelian, ca să o învețe carte. Penelopia a petrecut aici mai mult de șase ani. Ajunsă la vîrsta căsătoriei, părinții ei s-au gîndit să o dea unuia dintre fiii împăratului. Într-o zi, în timp ce stătea de vorbă cu bătrînul Apelian, Penelopia a văzut intrînd pe fereastră un porumbel, purtînd în cioc o ramură de măslin, pe care a lăsat-o pe masă. La cîteva clipe, tot pe fereastră a intrat un vultur care a lăsat o coroniță de flori. Apoi, a intrat un corb, aducînd în cioc un șarpe mic, pe care l-a lăsat tot pe masă. Penelopia s-a minunat și a cerut o explicație. Bătrînul, creștin fiind, i-a spus că „porumbelul înseamnă firea ta cea blîndă și bună, și înțelepciunea ta fecioarească. Ramura de măslin este darul lui Dumnezeu, care ți se va da prin Botez. Vulturul este biruința asupra patimilor și ridicarea gîndului la Dumnezeu. Cununa este răsplătirea ostenelilor, iar șarpele înseamnă necazurile și suferințele pătimite pentru Hristos”. Bătrînul i-a vorbit cu multă căldură despre Hristos și depsre învățătura Lui dumnezeiască și a luminat cugetul fecioarei. La cîteva zile, Penelopia a primit Botezul din partea episcopului Timotei, care a numit-o Irina. Părinții ei s-au mîniat cînd au auzit că a devenit creștină și refuză căsătoria, însă puterea credinței ei i-a făcut și pe părinți să se întoarcă spre Hristos.

Deși retrasă de lume, Sfînta Irina a fost supusă de păgîni la numeroase chinuri, care au încercat să o silească să aducă jertfe idolilor. Sfînta a scăpat de toate în chip minunat și a plecat în cetatea Calinicon, unde a propovăduit, fără odihnă pe Hristos, pînă la moarte.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfintei Iudita

Sfînta Iudita era patroana vechiul regat al Prusiei, originară din Turingia. A rămas văduvă de tînără și s-a retras într-un ținut nelocuit din apropiere de Kulmsee, unde a trăit în austeritate, pînă la moartea sa, în 1260. Este una dintre femeile nobile și curajoase care, rămase văduve, au ales calea unui vieți dăruite cu totul lui Dumnezeu. A fost aleasă drept Patroană a unei țări cunoscute prin pornirile războinice grație asemănării de nume cu femeile luptătoare de care amintește Vechiul Testament: Iudita, din localitatea Betulia. Rămasă văduvă, Iudita a trecut în tabăra dușmană în timp ce cetatea sa era atacată de asirieni. Înainte de a pleca, ea a rugat poporul să se roage cu credință lui Dumnezeu, pentru că îi va izbăvi de dușmani. Împreună cu o servitoare a reușit să ajungă în cortul generalului inamic. Acesta a rămas fascinat de frumusețea ei și, îmbătat de bucurie că victoria este aproape, a adormit lîngă Iudita. Aceasta împreună servitoarea ei, cînd au rămas singure cu generalul în cort, i-au tăiat capul, salvînd cetatea de la distrugere. (C. Gh.)