Dragoș Luchian: ”Cea mai gravă problemă este subdezvoltarea economică a Bacăului” – INTERVIU

Senatorul Dragoș Luchian, candidatul Partidului Național Liberal (PNL) pentru Primăria Bacău, a acordat un interviu Ziarului de Bacău, în care vorbește despre realizările personale, intrarea în politică, dar face și dezvăluiri din culisele administrației locale din ultimii 12 ani. În interviu, Dragoș Luchian a făcut referiri la Alexandrina Găinușe, Dumitru Sechelariu, Romeo Stavarache, Ovidiu Popovici și nu s-a ferit să vorbească despre prăbușirea administrației „Stavarache”, tensiunea din primărie și războiul administrativ purtat de Romeo Stavarache cu fostul primar Dumitru Sechelariu. Candidatul liberal a explicat cum și-a construit un imobil la un preț ce pare mic. Dezvăluiri în premieră despre scandalul haldei de fosfogips și cine are sarcina ecologizării muntelui toxic din curtea fostului combinat chimic.

Dragoș Luchian a descris în interviu câteva dintre planurile sale, la Primăria Bacău, și a comentat incidentul de săptămâna trecută, când a fost fotografiat parcând neregulamentar:

I. „Nașterea copilului meu a fost cea mai mare împlinire”

ZDBC: Ce-l împinge pe un om de afaceri să intre în politică și să candideze la o funcție?

Dragoș Luchian: Am deja 8 ani de când am intrat în politică, întrebarea asta mi-am pus-o când am părăsit mediul privat și am intrat în administrație. A fost o decizie pe care am luat-o în 10 minute, dar care mi-a schimbat tot cursul vieții. Ce nu s-a schimbat este faptul că sunt un om de onoare. Acum candidez la Primăria Bacău, m-au rugat colegii și conducerea de la Centru și n-am putut să-i refuz.

Până acum 8 ani, care a fost cea mai mare realizare a dumneavoastră?

Faptul că am o familie deosebită și un copil minunat. Din toate punctele de vedere, nașterea copilului meu a fost cea mai mare împlinire. În rest, banii se fac ușor, în mediul privat. Fac parte din așa-numita „Generație a Decrețeilor”, ’67-’68, între care a fost mereu o concurență acerbă, fie la liceu, fie la facultate. La facultate, am concurat 18 pe un loc și cred că toți erau destul de bine pregătiți. Momentele dificile ne-au învățat că trebuie să lupți, în viață. Concurența a fost bună, ne-a învățat să ne adaptăm foarte repede la orice situație. După Revoluție, situația locurilor de muncă s-a schimbat – înainte nu puteai să te abați de la cariera stabilită de stat – trebuia să te adaptezi la cerințele pieței. Nu regret niciodată că am făcut pasul, am plecat de la Institutul de Statistică, unde intrasem prin concurs, și am intrat în mediul privat. Cândva, am să văd dacă voi regreta pasul făcut spre politică.

Totuși, dacă în mediul privat era bine, de ce ați intrat în politică?

N-a fost opțiunea mea, atunci, în 2008. Am intrat pe lista de consilieri PNL, la rugămintea domnului primar Romeo Stavarache. Bănuiesc că dorea în echipă oameni asupra cărora nu planau suspiciuni. Totuși, atunci nu am avut niciun fel de discuție referitoare la implicarea mea în Executiv. Dar în celebra zi – nu știu cum o numește domnul Scripăț, Vinerea Neagră, poate, când pusese oala de sarmale pe foc! (râde – n.n.) – m-a sunat domnul primar, m-a întrebat dacă eram în costum și mi-a zis «treci pe la mine». N-am intuit ce urma să-mi propună. După o jumătate de oră, în care m-a rugat – efectiv m-a rugat – să acccept postul de viceprimar, am acceptat, sub rezerva că voi vedea dacă mă voi adapta condițiilor managementului public, care este cu totul și cu totul diferit de cel privat.

II. „Un vid de autoritate, care a dus la prăbușirea unei administrații bune”

Ați fost viceprimar din 2008 până în iarna anului 2012, când ați plecat la Parlament. Există ceva care să vă urmărească, ați semnat ceva „ca primarul”, vă pare rău de ceva? Sunteți acuzat acum că nu v-ați dezis de primarul suspendat, Romeo Stavarache, care acum vă este contracandidat. Acum patru ani, ați fost cu el pe același afiș!

Perioada 2008-2012 cred că a fost cea mai fastă, din administrația locală băcăuană. După ce am fost validat în funcție, așa cum eram obișnuit în mediul privat, când se făcea ora 7:00, eram la primărie. Am constatat cu surpriză că eu și portarul deschideam ușa la ora aia! Am remediat această situația, am avut o discuție și cu primarul, programul a intrat pe făgașul normal, se venea la serviciu la 7:30-8:00. Oricum, dacă era nevoie, rămâneam peste program – și nu doar eu, ci și colegii pe care i-am cooptat în echipă. Și în privat, și în administrația publică, sunt un om de echipă, încerc să mă înconjor de oameni capabili, care să vină cu idei bune, care să-mi spună întotdeauna când greșesc.

Ce fel de selecție se poate face în administrația publică?

Am putut să fac acest lucru, chiar dacă ne-am confruntat, în 2010, cu celebra Ordonanță 63 a Guvernului Boc, când a trebuit să eliminăm stimulentele financiare și să reducem salariile cu 25%. Singura posibilitate de motivare a angajaților a fost de a discuta cu ei, de a avea o relație cordială, de a face o echipă cu ei, în adevăratul sens al cuvântului, fără un management dictatorial, ci unul cooperant.

Pe 5 iunie, aveți un examen, iar oamenii vă judecă cu mintea de acum, pentru ceea ce ați făcut în niște ani când totul era mai roz. Ce regretați cel mai mult?

Majoritatea proiectelor importante au fost implementate atunci, în 2008-2012. Lucram la fiecare proiect, aveam un grafic de lucrări, nu am avut nici măcar o zi întârziere. Când am plecat din Primărie, lucrările de care m-am ocupat erau terminate sau în grafic. Regret că, după 2012, s-a creat această ruptură, a apărut un vid de autoritate, care a dus la prăbușirea unei administrații bune, din punctul meu de vedere.

III. „Nu-mi fac un scop din a-mi prezenta adversarii într-o lumină nefavorabilă”

Chiar în preajma lui 2012, se zvonea că nu sunteți în relații bune cu primarul. Ați vrut să plecați mai devreme sau era cazul să o faceți?

Nu, nu! Astea au fost… Între mine și Romeo Stavarache nu a fost o relație de amiciție, în schimb ne respectam reciproc, fiecare își făcea treaba. Între mine și Romeo Stavarache nu au fost discuții neprincipiale, pur și simplu ne respectam și ne respectam munca fiecăruia. Acum, fiecare răspunde pentru ceea ce a făcut. Eu pot să răspund doar pentru faptul că, tehnic vorbind, mi-am făcut treaba foarte bine.

Oamenii așteaptă de la un politician să-și calce pe grumaz adversarii, de acolo să fie impresia că nu v-ați dezis suficient?

Oricât de mult ți-ai dori să câștigi o campanie, oricât de mult ești implicat politic de o parte sau alta, nu mi se pare normal să lovești un om cu care la un moment dat ai stat la o masă, chiar dacă, să spunem, acel om te lovește, în anumite medii. Eu nu voi face niciodată acest lucru!

Aveți 8 contracandidați, acum. Cum vă raportați la ei?

Sunt într-o companie cât se poate de selectă. Va fi o competiție pe care o voi trata cât se poate de serios. În mod clar, merg pe linia mea, nu voi face atacuri sub centură. Pur și simplu prezint ce am de făcut, mă prezint pe mine și vorbesc mai puțin de adversarii mei. Nu-mi fac un scop din a-mi prezenta adversarii într-o lumină nefavorabilă.

IV. „O confuzie între prețurile de construire și cele de vânzare”

Să ne întoarcem la mandatul de viceprimar. Ați fost acuzat de o publicație că v-ați construit un imobil mult prea ieftin, față de prețul pieței. Se vorbește despre un bloc, cu 220 de euro, pe metrul pătrat. E un preț bun, și eu aș fi vrut să-mi pot cumpăra o locuință, la prețul ăsta! Acuzațiile sunt destul de grave…

E o confuzie între prețurile de construire și cele de vânzare, pe piața imobiliară. Am construit acel bloc pe un teren cumpărat în 2007, când nu eram viceprimar. La acel moment, cred că a fost singura dată când nu am avut un simț al businessului – de obicei intuiesc foarte bine o afacere! – am cumpărat terenul la un preț destul de mare, undeva la 230.000 de euro. Intenția a fost să construiesc o casă, dar în 2008-2009 a început să cadă piața imobiliară, atât eu, cât și soția mea, am luat decizia să construim un bloc, pentru a utiliza eficient acest spațiu. Blocul construit este un imobil „P+2”, cu un etaj mai mult decât o vilă cu mansardă.

Totuși, de unde pot cumpăra și eu cu 220 de euro metrul pătrat?

Vorbim despre prețul de construcție. Eu am stat la dispoziție cu toate actele, până și ultimul cui este cumpărat cu acte. Înainte de a începe, am luat oferte de la majoritatea firmelor de profil. Oferta era între 10 și 12 miliarde de lei vechi, deci am construit la prețul oferit de orice firmă din Bacău.

Cum ați contractat firma care a lucrat la Teatrul de Vară, ca să vă facă blocul?

Nu este firma care a lucrat la Teatrul de Vară – deși aș fi putut lucra cu ea, nu eram în conflict de interese, pentru că nu am participat la licitație, nici măcar în comisia de recepție n-am fost, deci nu eram cu nimic implicat în derularea acelei lucrări. În schimb, am fost acolo, am văzut cum lucrează – era o firmă din Torino, cu muncitori români de acolo, care lucrează la standarde italiene, curat, cu altă mentalitate. Lor le-am solicitat să-mi dea o ofertă, dar ei, neputând să ia lucrarea, mi-au recomandat o firmă parteneră de-a lor, care mi-a făcut o ofertă tot undeva între 10 și 12 miliarde de lei. Indiferent cu cine aș fi lucrat, putea să fie Rombet, Conextrust, SSAB, toate aceste firme aveau lucrări cu Primăria. De fapt, cu orice mare firmă din Bacău aș fi încercat, toate au avut contracte cu Primăria. Dar așa cum am tratat banii personali, și banul public îl tratez la fel. Acelei firme care a făcut Teatrul de Vară, eu am fost primul care i-am semnat penalități, pentru mine nu există o firmă prietenă, toți sunt tratați în mod egal, chiar dacă, în afara instituției, am o relație de prietenie. Toți știu: suntem prieteni în afara Primăriei, dar în interiorul instituției suntem pe alte poziții.

În concluzie, prețul a fost nu 220, ci aproximativ 250 euro metrul pătrat. Eu am negociat personal pentru toate materialele folosite, le-am achiziționat personal. Ăsta era prețul corect pentru construirea unui bloc cu finisaje, fără costurile pe care le presupun alte lucrări, cum ar fi casele cu arcade. Ăsta e prețul real de construire a unui bloc cu finisaje medii. Acum, când prețul materialelor aproape s-a dublat față de 2009, sunt locuințe care se vând cu 400 de euro metrul pătrat, în care intră și terenul, și profitul dezvoltatorului.

Sunteți candidat, e firesc să vi se caute în trecut, nu e nimic anormal.

Sigur că da. Cei cu minime cunoștințe antreprenoriale știu că acesta este prețul corect de construire a  unui imobil.

V. „Obligațiile de mediu pentru halda de fosfogips aparțin în continuare Amurco SA”

Campania electorală a început, de fapt, cu scandalul haldei de fosfogips. Așa cum a anunțat Ziarul de Bacău, DNA a deschis un dosar pe această temă, dar publicul încă nu e lămurit.

Proiectul haldei de fosfogips era integrat și gândit foarte bine. Prin ecologizarea haldei de fosfogips, am încercat să rezolvăm două probleme de mediu: decolmatarea lacului din jurul Insulei de Agrement, iar nămolul rezultat, despre care majoritatea specialiștilor au spus că e foarte bun izolant, urma să-l depozităm pe halda de fosfogips.

La un moment dat, s-a creat impresia că a adus cineva acea haldă. De ce a preluat Consiliul Local povara ecologizării?

Halda de fosfogips e dintotdeauna acolo, sub 10% a fost depozitat de către actualii proprietari ai combinatului chimic. Este, deci, o moștenire istorică, pe raza orașului. Din 16 hectare, 13 erau pe domeniul public al municipiului Bacău și doar 3 hectare de teren aparțin Amurco SA (fost Sofert, fost CICh – n.n.). Discuțiile au fost doar de preluare a terenului, pentru a îndeplini condiția obligatorie necesară accesării fondurilor europene, impusă de cei de la AM POS Mediu. Din cele 16 hectare, 13 erau ale municipalității, doar 3 hectare am preluat de la Amurco SA. Știu că era stipulat foarte clar că toate obligațiile de mediu rămân la combinat. Deci nu s-a schimbat absolut nimic, halda era tot acolo. Am avut o corespondență cred că săptămânală cu cei de la AM POS Mediu, cu ministerul Mediului, ne-au asigurat că proiectul este cât se poate de fezabil, eligibil, am făcut documentația. Foarte important este că Amurco și-a asumat, printr-un protocol cu Primăria Bacău, preluarea tuturor cheltuielilor de proiectare, neeligibile și de cofinanțare ale acestui proiect. Deci Primăria Bacău nu avea decât de câștigat, la fel și cetățenii Bacăului, rezolvam ecologizarea muntelui de fosfogips și decolmatarea lacului, mai ales că noi pornisem proiectul de la Insula de Agrement. Dar decolmatarea lacului nu putea fi în sarcina Primăriei, ci a Ministerului Mediului, care, bineînțeles, nu are niciun interes să direcționeze bani către un UAT din Moldova.

Până la urmă, a ieșit prost, cel puțin deocamdată. Cine are obligațiile de mediu?

În proiect, muntele de fosfogips avea foarte multă vegetație, se puteau face escaladări pe un perete special amenajat, era deja un obiectiv turistic, din punctul meu de vedere, și ar fi ieșit ceva extraordinar. Mi se pare normal ca o parte din banii cu care contribuim la UE să se întoarcă pentru o urgență de mediu, în comunitatea băcăuană. Amurco SA este de mult în insolvență și nimeni, absolut nimeni, nu ar fi făcut acest pas. Să vă mai spun un amănunt! Halda de fosfogips a trecut prin mai multe firme, odată cu vânzări succesive ale combinatului chimic. Între Sofert SA și Amurco SA, a mai fost o firmă, „H&H” – Hrebenciuc & Hrebenciuc. În momentul când s-a făcut transferul de la H&H către Amurco, toate obligațiile de mediu s-au pierdut „pe drum”. Atunci când noi vorbeam despre proiectul de ecologizare a haldei, nici măcar Amurco SA nu mai avea obligațiile de mediu. Între timp, după demersuri ale autorităților din domeniu, sarcinile de mediu au revenit acolo unde le e locul, la Amurco SA. Dar pe acest subiect există o anchetă a DNA, la București, în care sunt implicați responsabili din Ministerul Mediului și AM POS Mediu. Când am ajuns în Parlament, ca senator, m-am interesat de mersul proiectului. În prima etapă, doamna ministru Rovana Plumb era cu totul de acord cu acest proiect, după care ceva s-a întâmplat, și-a retras sprijinul. Nu vreau să intru în amănunte, pentru că nu doresc să fac acuzații fără o bază legală, spre deosebire de unii contracandidați care aruncă acuzații pe bandă rulantă.

Totuși, este un eșec al administrației PNL, că ecologizarea nu s-a făcut, „decontați” acum, electoral.

Eu nu privesc asta ca pe un eșec al administrației locale. În momentul când am plecat din Primărie (2012 – n.n), acest proiect era aprobat, depus. Am toată corespondența cu Mediul și AM POS Mediu, din care reiese că proiectul era printre primele pe lista de așteptare a finanțărilor. Decontarea electorală o facem noi, ca administrație. De la început, au existat colegi care au zis să nu ne legăm la cap, dar eu sunt un om de acțiune, dacă simt o oportunitate, o folosesc. N-am mai spus până acum, e o premieră, dacă sunt ales primar, acest proiect va fi preluat, pe noul buget al UE, 2014-2020. Să sperăm că vom avea o mai mare deschidere la Ministerul Mediului. Oricum, ca să eliminăm orice discuții, că am fi preluat obligațiile de mediu la municipalitate, am cerut de la Agenția de Mediu informații despre cine are obligațiile de mediu, în momentul de față. În răspunsul scris, pe care l-am primit și îl am (vezi facsimil alăturat – n.n.), se menționează că toate obligațiile aparțin în continuare SC Amurco SA.

VI. „Războiul administrației cu Dumitru Sechelariu a fost o prostie!”

Să rămânem la Primărie, că acolo doriți să vă întoarceți. Regretați ceva din acel mandat? De exemplu, războiul administrativ purtat cu Dumitru Sechelariu. Recent, instanța a stabilit că certificatul de proprietate pe terenul Transport Public SA era legal.

Nu a fost războiul meu, am fost prins colateral în acest război pe care nu mi l-am dorit. Regret chiar și implicarea mea indirectă în acest război, care a fost o prostie. Și nu a fost numai primarul Stavarache vinovat, au fost implicate și alte persoane.

Se pune problema atitudinii unei administrații locale față de oamenii de afaceri, chiar și față de cei ostili. Cum e corect să te porți, ca primar, cu întreprinzătorii?

Așa este, nu poți să blochezi niște proiecte – și era un proiect destul de mare (construirea unui supermarket Kaufland – n.n). Bine, eu îmi doresc să vină firme care să aducă plusvaloare tehnologică, comerț știm să facem cu toții, nu e cea mai bună variantă de creștere economică a unui oraș. Eu eram om de afaceri și cât a fost primar Dumitru Sechelariu, și în vremea lui Romeo Stavarache. Oamenii de afaceri nu vor mare lucru de la o administrație, vor doar să fie lăsați în pace. Cu cât instituțiile se implică mai puțin, cu atât lucrurile merg foarte bine.  În mediul privat, ești forțat întotdeanua să iei decizii rapide, pe moment. Cumva, la stat, deciziile se iau după o săptămână, două, trei, după ce s-a întâmplat deja evenimentul. De asta zic, între un management privat și unul la stat, diferențele sunt colosale. Într-un management de stat trebuie să fii mai puțin prost decât adversarul politic, cam asta e.

VII. „Omul ăsta a trecut pe aici, a făcut ceva!”

Dumitru Sechelariu intenționa să facă o galerie de tablouri ale foștilor primari, în sediul Primăriei. Credeți că Bacăul ar trebui să își trateze cu mai mult respect foștii primari?

După mine, funcția de primar, de viceprimar, din punct de vedere al remunerației, este o glumă proastă. În mediul privat, poți câștiga de la cinci la zece mii de euro dacă ești bun și poți dezvolta o afacere. Dar ca să mergi într-o instutuție publică, în care te lovești de o multitudine de probleme, de zece ori mai multe, pe care nu le poți depăși prin metodele de management învățate la școală, acel salariu „extraordinar”, de 3.500 – 3.800 de lei, nu poate fi o motivație pentru performanță. Dar, în schimb, o recunoaștere publică a muncii, chiar și un simplu tablou pe holul instituției… Adică Dumitru Sechelariu a avut o idee foarte bună. Faptul că este acolo un tablou cu el pe holul Primăriei înseamnă că omul ăsta a trecut pe aici, a făcut ceva. Este un semn de respect, de recunoaștere a foștilor, dar și de motivare a celor care sunt pe funcție sau vor să ajungă. Altfel, e frustrant! Eu, când am intrat în administrație, o știu toți cei de acolo, intram primul și plecam ultimul din instituție. Chiar nu am muncit pentru salariu, ci pentru simțul datoriei. E greu, îți sacrifici timpul alocat familiei, îți sacrifici bussines-ul, pentru că este imposibil să îți mai supraveghezi afacerea cât timp te ocupi de administrația publică. Ajungi, după patru ani de sacrificii, să te întrebi dacă a meritat. Unii chiar spun „te plătesc din banii mei!”, deși, poate, ei nu sunt plătitori de taxe.

VIII. Mult în urma Iașiului

Care e cea mai gravă problemă a Bacăului?

Toată lumea se plânge de lipsa locurilor de muncă, dar cea mai gravă problemă este subdezvoltarea economică a Bacăului. Am rămas în urmă față de alte orașe. Bine, suntem la egalitate cu Neamț și Suceava, dar suntem mult în urma Iașiului. De ce? Pe de-o parte investitorii nu vin, mă refer la cei străini, pentru că nu avem o autostradă care să lege Moldova de vestul țării. Am vorbit cu investitori germani și mi-au spus că din cauza timpului pe care îl fac din Bacău până la granița de vest, nici nu se pot gândi la o investiție în zonă. Pe de altă parte, nici nu avem forță de muncă calificată. Pe de-o parte, oamenii se plâng că nu sunt locuri de muncă, iar antreprenorii, de cealaltă parte, se plâng că nu au forță de muncă calificată. Asta e realitatea! Singura posibilitate de a îndrepta lucrurile – și eu mă voi implica, intermediind parteneriate  între antreprenori și colegiile tehnice – este să corelăm cifra de școlarizare a colegiilor cu cerințele de pe piața muncii. Și aș vrea să dau un exemplu, pentru că am fost la Sudometal și i-am sugerat antreprenorului să ia legătura cu un colegiu tehnic privind necesarul forței de muncă. Mi-a spus că deja există un asemenea parteneriat între Sudometal și directorul de la Colegiul Karpen, și cifra de școlarizare este în concordanță cu ce își dorește firma. Deci se poate.

O primărie are și alte probleme…

Bine, mai vorbim despre curățenie, câini comunitari, ca probleme mari ale orașului. Însă astea intră în fișa postului. Dacă ești primar și știi să manageriezi și să impui anumite reguli, trebuie doar să monitorizezi ca aceste lucruri să se întâmple. Dar, din punctul meu de vedere, o problemă este lipsa unei strategii pe termen lung. Din păcate nu există un buget multi-anual. Totul se întâmplă de pe un an pe altul și nu se poate face o strategie pe termen lung.

Dar o coerență administrativă poate exista. De multe ori se schimbă planurile și obiectivele de la un an la altul.

Este cea mai mare greșeală. De exemplu, proiectele care sunt in derulare, chiar nu contează cine a fost primar, vor fi o prioritate pentru mine. Ele trebuie finalizate. Mă refer la Spitalul Municipal, la Insula de Agrement, la strada Milcov, unde personal mă ocup de acest proiect de ceva vreme și mi-am luat angajamentul ca până pe 15 iunie să finalizăm strada, cu toate problemele inerente.

Acum este campanie electorală și sunteți văzut, fotografiat pe șantiere. Dacă nu era campanie, mai mergeați?

Sigur că da! Eu mi-am oferit serviciile de a mă implica în administrație imediat după ceea ce s-a întâmplat cu Romeo Stavarache (suspendarea din 2014 – n.n). Din păcate, viceprimarul de atunci a preferat, nu știu cine l-a sfătuit, o delimitare față de mine și acest lucru m-a deranjat la momentul respectiv. Adică multe proiecte puteau fi finalizate. De exemplu s-a luat decizia, în 2014, de a rezilia contractul la Spitalul Municipal. Acest lucru putea fi făcut din 2009. Chiar i-am spus asta domnului Stavarache…

Nu mai sunteți în Primărie și nici ales local, în ce calitate o faceți?

A fost doar un sfat pe care i l-am dat atunci. Acum, sunt senator de Bacău și e datoria mea să colaborez foarte bine cu executivul unei primării.

IX. „Nu putem împărți sărăcia la infinit!”

Există percepția că Bacăul a fost închis, banii nu au mai circulat, plățile s-au făcut discreționar. Sunt tot felul de zvonuri că unii investitori au fost alungați sau nu au fost primiți cu pâine și sare… Care ar fi o problemă gravă în Primărie?

Asta este o problemă. E o problemă și pentru investitorii care deja își desfășoară activitatea în municipiu. Cerințele investitorilor nu sunt mari. Vor o autorizație eliberată la timp, chestii de genul acesta. De aceea, printre primele lucruri pe care le voi face, va fi realizarea unui ghișeu unic, unde oricine poate depune, să zicem, documentația pentru construire, iar toate documentele vor cădea în sarcina Primăriei. Să nu mai fie plimbat pe la Compania de Apă, E.On sau alți furnizori, pentru avize. Depune solicitarea și documentele, Primăria se ocupă de obținerea avizelor, iar într-un termen stabilit vine și ridică autorizația. Este absolut necesar de implementat un program de îmbunătățire a circulației actelor în Primărie. Un program de management al documentelor, prin care și eu, ca primar, să văd în ce stadiu este o solicitare, unde se află și ce se întâmplă cu ea. Există acum o comunicare precară între compartimentele din Primărie. Aici trebuie să fim mai atenți cu ceea ce înseamnă inovație și să implementăm aceste inovații în Primărie.

Și o mare problemă a administrației, că de aici am plecat, ar fi imposibilitatea aplicării principiilor managementului privat în cel public. Atâta timp cât eu nu am posibilitatea ca unui angajat bun să îi ofer o recompensă pentru îndeplinirea criteriilor de performanță, atunci și el va fi demotivat și nu va mai face nimic.

Ce fel de șef trebuie să fie un primar?

Un primar trebuie să-și trateze cu colegialitate întreaga echipă. Dacă nu le poți acorda recompense materiale, măcar poți să le apreciezi munca. Câteodată, aprecierile contează foarte mult pentru un angajat! În mod normal – și am înțeles că asta intenționează vicepremierul Vasile Dâncu – o instituție trebuie să aibă un fond de salarizare. Să pot da mai mult la mai puțini, nu putem împărți sărăcia la infinit!

X. Situația tensionată din Primărie și conflictul Popovici-Stavarache. Când demisionează un primar?

Există un om important în Primărie, care nu e subordonat primarului, Secretarul Municipiului. Vă întreb direct despre domnul Ovidiu Popovici, care în ultima perioadă a fost în conflict deschis și public cu primarul ales, domnul Romeo Stavarache. Cum vedeți relația cu cel ce veghează la respectarea legalității și cum comentați conflictul?

Din 2008 până în 2012, relația dintre mine, primarul Romeo Stavarache, viceprimarul Roxana Mironescu, secretarul Ovidiu Popovici și Leonard Pădureanu (administratorul public, n.r.) era foarte bună. Nu eram prieteni, dar era o relație bazată pe respect, colegialitate. Nu aveam disensiuni, la vremea respectivă. După ce am plecat, am aflat și eu că situația s-a tensionat. Mi-e greu să știu adevărul, adică de la ce a pornit totul. Eu cu Romeo Stavarache nu am mai vorbit de când s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Dar ruptura s-a produs undeva și nu cred că doar o singură parte este vinovată de situație. Dar e păcat, și o instituție nu poate funcționa corect în aceste condiții, de suspiciune. Mai bine, când apar astfel de situații, te desparți amiabil, cu zâmbetul pe buze, fără alte consecințe și implicații. Ca șef, eu nu accept clinciurile între angajați și nici ca vreun subordonat să vină să-mi spună despre altul. Dacă sunt probleme, le discutăm cu toții, la masă, în cadru civilizat. Nu sunt adeptul suflatului în ureche, despre ce a făcut cutare și cutare.

Ce părere aveți despre demisia unui primar. Când trebuie să intervină?

În toate cazurile când crede că este depășit de situație. Dacă apare un dosar penal bine întemeiat. Au mai fost discuții, că ar trebui să își dea demisia când începe urmărirea penală.  Dar dacă eu vă fac o reclamație, Parchetul e obligat să înceapă urmărirea penală. Deci nu ăsta e momentul când să îți dai demisia. Când se deschide un dosar bine instrumentat – și orice primar știe asta – atunci cred că e momentul să faci un pas în spate, să îți dai demisia. La urma urmei, un primar trebuie să fie și garantul moralității unei instituții și al unei societăți.

XI. „Mulți arhitecți o elogiază și acum pe Alexandrina Găinușe”

Cât de important e sprijinul unui partid? Am văzut o schimbare în lista pentru Consiliul Local față de actuala componență. Ați candida ca independent?

Nu, pentru că nu sunt chiar atât de interesat de această funcție! Eu am acceptat această candidatură și pentru faptul că țin la acest partid. Bunicul meu a fost și el liberal. Din facultate, am fost și eu simpatizant PNL. Țin la valorile sale și îmi doresc ca acest partid să rămână în continuare la conducerea orașului. În același timp, țin foarte mult la Bacău. Este orașul în care m-am născut, în care s-a născut și fiul meu, orașul din care am toate amintirile frumoase, în care m-am îndrăgostit. Amintirile mele se leagă de Piața Florescu, locul în care am copilărit, de gogoșeria din colț, de Strada Mare cu toate acele chibițuri.

Cum vi se pare că arată acum?

Sincer, mi-aș fi dorit o altă dezvoltare a Bacăului. Chiar dacă mulți arhitecți o elogiază și acum pe doamna Alexandrina Găinușe pentru schimbarea Bacăului, nu a fost una dintre cele mai fericite sistematizări. S-a făcut o mare greșeală la momentul respectiv. În loc să se dezvolte în jurul apei, s-a întors cu spatele la apă și s-a concentrat pe E85. E un oraș longitudinal, fără piațete, locuri de distracție, fără posibilitatea de a devia circulația pe artere secundare, fără posibilitatea de a face aceste piste de biciclete.

Să vă creadă bicicliștii, să nu vă creadă? În 12 ani, chiar nu se putea face mai mult? Veți face piste pentru biciclete?

Spre deosebire de alte personaje, eu chiar merg cu bicicleta, iubesc sportul, în general. Din păcate, am avut câteva accidentări și nu mai pot schia. S-a încercat să se facă piste pentru bicicliști. Chiar Romeo Stavarache, deși nu îl interesa, a zis «ok, hai că facem!» și s-au făcut pe trotuarele nou amenajate. La vremea respectivă, l-am crezut pe cuvânt, dar de fapt le-a făcut printre stâlpi, sub pretextul că nu este spațiu suficient. Am prins o pistă în proiectul Căii Moinești, pe care l-am coordonat eu. Am discutat cu arhitecții, cu domnul Constantin Amâiei, lățimea unei benzi de circulație, conform legii, trebuie să fie între 2,70 – 3,20 metri. Pe E85, lățimea benzii e undeva la 3,20 metri, deci o putem aduce la 2,70, chiar dacă vom deranja o parte dintre șoferi. E loc suficient pentru o pistă, de-a lungul E85. Apoi, având o pistă care traversează orașul, putem să facem și câteva piste laterale. Posibilități de a străbate orașul pe bicicletă vor fi, bineînțeles se mai pot face trasee prin parcuri.

XII. „Unii au zâmbit când am propus o mini-ecluză, care să lege lacul de la Insulă cu Lacul Bacău II”

Pentru agrement, ce soluție aveți?

Pe de-o parte vreau să leg Insula de Agrement de Parcul Gherăiești. Parcul din Gherăiești va fi modernizat, cu spații de joacă și terenuri de sport, trebuie puse în valoare acest parc și această faleză. Va fi o zonă iluminată, cu monitorizare video și trebuie să ne întoarcem cu fața către elementul natural, către apă. Ăsta e principalul meu obiectiv, pe lângă decolmatarea de care m-am ocupat. În afara legilor pe care le-am promovat în Parlament, cea mai mare satisfacție a mea e că am reușit să atrag fonduri pentru decolmatarea lacului din jurul Insulei. Și aici aș putea să îi reproșez acest lucru lui Romeo Stavarache, care, la momentul proiectului de modernizare a Insulei, a zis că nu se poate. Toată lumea a fost foarte negativistă. Că nu se poate, nu ne privește. Am zis «bine, atunci să facem Aqualand-ul la Sărata, că nu e mare diferență!». Dar uite că se poate! Lucrarea e demarată, din păcate însă executantul nu face lucrări de banii pe care i-a primit. Anul trecut a executat de 2 milioane, deși a primit patru. Acum, pe 30 iunie, când va fi gata Insula, ar fi putut fi gata și decolmatarea lacului, dar asta e. Eu nu sunt de părere că trebuie să deschidem Insula fără să dăm drumul lacului din jur.

Unii au zâmbit când am propus o mini-ecluză, care să lege lacul de la Insulă cu Lacul Bacău II, să poți lua barca și să străbați toată rezervația, care este foarte frumoasă. Ca în Delta Dunării! Nu costă mult, se poate face pe fonduri europene. E nevoie și de astfel de proiecte, dacă nu credem în viitor, nu facem nimic, un primar nu trebuie să se limiteze doar la curățenie și câini comunitari. Eu am această viziune mai largă.

XIII. O problemă pe strada Alecsandri

Nu prea respectați regulile de circulație. Ați fost fotografiat parcând ilegal

Da, e pentru prima dată când am făcut astfel de greșeală. În schimb, nu prea respect viteza (râde n.r.)! Am avut o problemă cu viteza, însă au reușit să mă mai liniștească din acest punct de vedere. Mergând foarte des la București, două trei drumuri pe săptămână, eram destul de grăbit. Până mi s-a luat permisul de conducere și am văzut ce înseamnă să fii pieton. Asta era în urmă cu doi ani. Acum, nu am niciun punct penalizare, sunt cel mai bun șofer. Cât despre parcarea de zilele trecute, am fost la o întâlnire cu cei de la DSP și am oprit fix trei minute să iau o apă de la magazinul din zonă. Nefiind niciun loc de parcare, am oprit neregulamentar.

E o ironie a soartei, n-ați găsit loc de parcare în orașul pe care vreți să-l conduceți!

E într-adevăr o problemă pe strada Alecsandri, e aglomerată, nu sunt locuri de parcare și nici soluții nu prea sunt. Asta nu e o scuză și regret acea scăpare, am greșit.

XIV. „Să vedem dacă cetățenii își doresc sau nu o zonă pietonală”

Cât de realist este proiectul centrului civic, că băcăuanii au mai văzut desene frumoase?

Este cât se poate de fezabil! Va fi un disconfort pentru băcăuani, o perioadă, însă eu sunt adeptul proiectelor mari. Să fii primar și să faci doar câteva ghene de gunoi, parcă nu e în regulă. Am discutat și cu cel care a proiectat pasajul Gușă-Oituz. Vom merge pe același sistem de monobloc prefabricat și doar împins. Ca dimensiuni, va fi ca la Iași. Ei practic au preluat sistemul de la Bacău, de la pasajul Oituz-Gușă, dar la prețuri duble, dacă e să vorbim de corectitudine. Dacă se lucrează în același ritm ca la pasaj, se poate face într-un timp de doi ani. Așa cum s-a dovedit pe Milcov, dacă un proiect e lăsat la voia întâmplării,  poate dura și șase ani, de aceea trebuie să fii zilnic acolo, pe șantier. Bineînțeles, va fi și o dezbatere publică, să vedem dacă cetățenii își doresc sau nu o zonă pietonală.

Sunt importante și ghenele de gunoi

Normal. Aici sunt pentru acele ghene de gunoi îngropate, pentru că nu mai dai posibilitatea oamenilor străzii să umble la ele, să facă mizerie. Vreau să implementăm acest proiect, poate cu fonduri europene.

XV. Cum trebuie să fie un viceprimar

Realist, când vedeți gata ceea ce acum numim spitalul municipal?

Din momentul în care juriștii angajați de Primărie vor câștiga în instanță litigiul cu juriștii consorțiului și vom stabili cât mai este de executat, atunci vom ști exact. Din hârtiile predate de firma care a executat până acum lucrările, dacă scădem din totalul lucrării, nu prea iese. Adică nu au executat tot ceea ce susțin că au lucrat. Asta e marea problemă și de aici a apărut litigiul. Din momentul în care avem proiectul cu restul de executat se va face licitație și lucrările nu pot dura mai mult de un an de zile. Deci pot face un grafic și pot urmări ca lucrările să fie gata, abia când voi avea proiectul final cu restul de executat.

Poate va fi terminat, dar va fi funcțional?

Soluția mea, care văd că a fost preluată și de alți candidați, este funcționarea într-un holding cu Spitalul Județean și Spitalul TBC. Este foarte important să realizăm asta, pentru că numărul de paturi de spital a fost limitat pentru tot județul și trebuie făcută o echilibrare, numărul de paturi să fie redistribuit între aceste trei spitale.

Stadionul Municipal a ajuns o ruină, a fost neglijat mulți ani, ce se poate face?

Stadionul e un punct de reper, am avut discuții atât cu Compania Națională de Investiții, cât și cu FRF, am vorbit cu secretarul de stat de la Ministerul Dezvoltării, urmează să ne întâlnim și cu domnul ministru Vasile Dâncu. Dacă avem ok-ul din partea Ministerului Dezvoltării, această investiție va fi preluată de Compania Națională de Investiții, așa cum s-a făcut și la Craiova. Vom avea un stadion modern, de 18.000 de locuri. Singura nostră contribuție va fi demolarea stadionului, iar ei vor construi unul nou.

În final, vă întreb ce fel de viceprimari veți prefera?

Să fie profesioniști și să se implice. Aș prefera un „Luchian”, așa cum a fost pentru Stavarache.