De vreme ce exista un tren al literaturii europene, „LiteraturExpress Europa”, trebuia sa-l adaptam, sa importam ideea, ca sa nu fim mai prejos. Asa a luat nastere proiectul „Scriitori pe calea regala”, sub motivatia implinirii a 100 de ani de la nasterea Societatii Scriitorilor Romani, devenita ulterior Uniunea Scriitorilor din Romania.
E un proiect al Euro Culturart, TVR Cultural si Asociatia Scriitorilor Bucuresti si finantata, partial, de USR, sustinuta de Ministerul Transporturilor si binecuvintata de Casa Regala. Proiectul consta intr-un tren in care au urcat, simbata, 10 mai, circa 45 de scriitori romani pentru a face un periplu prin diverse centre culturale din tara, ca sa realizeze o campanie de cinci zile in favoarea culturii. Itinerarul proiectat este, aproximativ, acesta: Bucuresti, Iasi, Suceava, Alba Iulia, Sibiu, Sinaia si revenire in Bucuresti. Spun „aproximativ”, deoarece, intilnindu-i pe scriitorii dusi cu trenul, la Iasi, afirmau ca primarul din Sibiu refuza sa-i primeasca. S-or fi saturat sibienii de atita cultura, dupa ce Sibiul a fost, in 2007, Capitala Culturii Europene invadata de scriitori. Dar mai degraba cred, intrucit si alte orase secundare de pe traseu refuza mirul cultural, ca e vorba de o gresita alegere a momentului in care acest tren sa strabata tara. Ne aflam in campania pentru alegeri locale si carui primar sau candidat la primarie ii arde acum de cultura, de vreme ce pozarea in sustinator al culturii nu cade bine electoratului? Dar asa a fost sa fie, tocmai acum s-a implinit acel veac de la nasterea SSR (USR). Iar pentru scriitorii din tren, viata nu e deloc usoara, mai ales ca majoritatea sint oameni in virsta. I-am vazut, coborind, la Iasi, din vagoane, printre altii, pe Ana Blandiana, Octavian Soviany, Dan Cristea. Lectura a avut loc in mica gara Niculina si a tinut circa trei ore, pina ne-au durut chicioarele de sa cadem jos! E buna ideea de promovare a culturii si a scriitorilor romani contemporani, dar cum la noi mereu organizarea lasa de dorit, pe la orele 22, in plina noapte, cei mai rezistenti peregrini, care se mai puteau tine pe picioare, dar albi la fata si pieriti, cautau un loc unde sa manince, pentru ca nimeni nu le asigurase masa (poetii sint hraniti de Muze, nu-i asa?). Si, in consecinta, jurau ca nu se vor mai urca in trenul literaturii, ci in unul care sa-i duca direct acasa. Acum, partea frumoasa (dar si ea isi are reversul) e ca trenul nu a fost unul oarecare, ci trenul regal. Desi nu s-a spus pe nicaieri despre ce e vorba, banuiesc ca e vorba de trenul construit la Uzinele Ernesto Breda Milano in 1929 si folosit aproximativ cinci decenii, mai intii de Carol I, apoi de regele Mihai, de Gheorghe Gheorghiu Dej si de Nicolae Ceusescu, pina in 1972. Un tren celebru dar care, oricit de bine intretinut, nu-si poate permite, azi, viteze mai mari de 60 km/h, iar pentru a-i spori siguranta, 40 km/h. Asa umbla cultura ca melcul. Dar intr-un tren regal.
Cei 45 de scriitori fac parte dintre laureatii, intre 1990 si 2006, ai Premiului Opera Omnia, Premiului National pentru Literatura si Premiilor Uniunii Scriitorilor si Asociatiei Scriitorilor Bucuresti pentru poezie si proza. Pe linga lecturile publice din gari, ei au donat, in fiecare din orasele pomenite, cartile ce le alcatuiesc opera si o antologie editata la Brumar.
Incit, intre atitea bune si rele, e greu sa tragi o concluzie si sa spui ceva cu adevarat destept, sa lauzi sau sa dai cu bita. Ceea ce cred ca e in primul rind de apreciat, e suferinta (conjuncturala si de scurta durata) a celor 45 de scriitori porniti pe calea regala a culturii. O suferinta acceptata in numele literaturii (iata ca mai exista oameni care se sacrifica pentru ea) si, desigur, in numele orgoliului personal. Iar ceea ce e de condamnat este ca, o data urcati in tren, scriitorii aproape ca au fost uitati de organizatori: sa se descurce fiecare cum poate in orasele de popas.
Dan PERSA
Lasă un răspuns