Jurnalul unui outsider

Intelectuali de stînga?

Ioan NEACȘU

Domnul senator Ion Iliescu a pornit o campanie de amplă mobilizare a forțelor de stînga, menită să reprezinte viitoarea alternativă la guvernare. După ce a certat bine „societatea civilă” că este „de dreapta”, a hotărît o schimbare bruscă a culorii acestei societăți recalcitrante și în acest sens a făcut un apel autoritar la intelectualitate, care nu poate fi, după cum crede Ion Iliescu, decît de stînga ! Doar un grup gălăgios și cu totul minoritar, adunat în jurul GDS și al Alianței Civice, dă impresia falsă că întreaga intelectualitate română este de dreapta. Patapievici, Liiceanu, Mungiu, Ana Blandiana nu sînt reprezentativi pentru intelectualitatea română adevărată, formată din Dinu Săraru, Adrian Păunescu et co.
Problema, așa cum o pune domnul Ion Iliescu, este de trei ori falsă.
În primul rînd, noi nu avem o societate civilă. Ceea ce ar trebui să fie „societatea civilă” este la noi o masă amorfă, care nu are idealuri, nu are nici măcar speranțe, nu este în nici un fel organizată, nu poate nu doar influența decizia politică, dar nici măcar nu poate intra în cele mai nevinovate relații de parteneriat cu administrația. Cine ar putea iniția și organiza la noi un referendum, de exemplu ? Cele mai dezvoltate ONG-uri sînt cele care se ocupă cu protecția socială. Nu avem organizații culturale, de protecție a mediului, ale părinților, ale proprietarilor, profesionale, mii de organizații cu cele mai variate și diferite scopuri și idealuri, care să creeze o adevărată rețea gata să valorifice inițiativa civică a fiecărui cetățean. Priviți la cele mai active, de la ProDemocrația, la ASCOR. Sînt cîteva, le numeri pe degete. Organizația cea mai veche și mai de prestigiu de la noi, ACR-ul, a fost distrusă prin politizare, iar despre sindicate, să nu mai vorbim ! GDS-ul nu-i „societate civilă”, ba chiar este un grup destul de exclusivist, pe care în zadar a încercat FSN-ul să-l contracareze cu „Societatea de mîine”, un grup asemănător care nu a funcționat tocmai pentru că erau acolo și cîțiva intelectuali! Bine ar fi dacă intelectualii s-ar implica în organizarea societății civile, distrusă de comunism,dar ei sînt prin excelență niște singurateci, nu au vocația mișcării mulțimilor.
Intelectualii nu pot fi oameni politici prin definiție. Asta ar fi a doua premiză falsă de la care pornește domnul Ion Iliescu. Uitați-vă la Guvern, uitați-vă la Parlament și veți vedea că intelectualii adevărați pot fi numărați pe degete. Am avut un singur președinte cu adevărat intelectual, domnul profesor Emil Constantinescu, contribuția sa la istoria recentă a României este covîrșitoare, dar puțini vor afirma acest lucru, chiar și dintre prieteni. Intelectualul nu poate fi înțeles în politică de conmilitoni, ca să nu mai vorbim de adversari, deoarece el vede acțiunea politică din perspectiva idealului, nu din unghiul îngust politicianist din care se elaborează politicile la noi, de cele mai multe ori păguboase pentru țară, dar profitabile pentru politicieni. George Călinescu spunea că, dacă cei mai mulți oameni de cultură aspiră spre erudiție, el coboară din cînd în cînd în ea. Parafrazîndu-l, aș spune că, dacă cei mai mulți politicieni aspiră spre politic, intelectualii coboară din cînd în cînd la el. Atunci cînd o face, intelectualul se maculează conștient, face un sacrificiu. El nu poate intra în găști politice, nu poate face aranjamente de tot soiul, de aceea este incomod. El poate fi tolerat pentru imagine, vezi cazul domnului Hurezeanu, sau, mai recent, al domnului Andrei Pleșu, ori poate fi manipulat în atingerea unor scopuri mult prea depărtate de idealurile sale. Proiectul său fiind vizionar, nu poate fi realizat, el nu poate fi exploatat decît demagogic de către politicianul pragmatic.
În sfîrșit, a treia premiză falsă de la care pornește domnul Ion Iliescu este aceea că intelectualii sînt, prin tradiție, „de stînga”. Dacă este adevărat ce am spus mai sus, anume că intelectualul este deasupra politicului, este clar că în spațiul eterat în care trăiește el nu există nici dreapta, nici stînga. Dacă trebuie să coboare în politic, atunci adevăratul intelectual, vreau să spun cel care cultivă adevăratele valori, nu poate să coboare decît prin dreapta. Dreapta este a lui Dumnezeu, stînga vine de la diavol. Dreapta cultivă adevăratele valori, stînga pe cele false. Dreapta duce la echilibru, stînga la tulburare. Dreapta respectă ierarhia, stînga cultivă anarhia. Prefațîndu-și cel mai demonic volum de poezie, „Flori de mucigai”, Tudor Arghezi scrie: „Cînd mi s-a tocit unghia îngerească…m-am silit să scriu cu unghiile de la mîna stîngă.” Cîți intelectuali, de la Maiacovski la Aragon, au fost păcăliți de diavol și au plătit cu viața sau cariera faptul că au intrat pentru un timp în slujba întunericului ? „Intelectual de stînga” este o contradicție în termeni. Pe cine vrea, deci, domnul Ion Iliescu să antreneze în construcția lui ?car nu poate intra în ce

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!