Lasati orice speranta…

Peste trei milioane si jumatate de romani traiesc din fotbal ori sint dependenti, intr-o forma sau alta, de acesta. Aprecierea apartine sefului federatiei de specialitate, Mircea Sandu, si a fost facuta la Piatra Neamt, in cadrul unei conferinte de presa organizata la sfirsitul reuniunii Biroului Federal desfasurata aici.

In sustinerile sale, cappo di tutti cappi a invocat eforturile financiare consistente pe care si le-au asumat investitorii si finantatorii pentru sprijinirea acestui sport, nu atit in scopul dobindirii unor foloase materiale, ci in primul rind din pasiunea pentru sportul-rege. Fara a cita vreun nume sau altul, Nasul a facut trimiteri implicite la personaje de-acum celebre, precum Gigi Becali, Vasile Turcu, Cristi Borcea, Ioan Nicolae, Arpad Paszkany, Cornel Penescu si altii asemeni lor. Urmarindu-i discursul, am incercat senzatia unui scenariu prost regizat, dar mai ales tendentios prin continut in sensul de disculpare a celor care, chipurile, si-ar arunca banii pe fereastra pentru placeri si satisfactii relative, dar si de reabilitare morala a acestora in plin scandal al cazurilor Bricheta, valizei cu ingerasi zburatori de la Cluj, stimularii pozitive a celor de la Gloria Bistrita sau, cel mai nou pe tapet, al otelarilor galateni penalizati cu depunctare pentru ca au respectat deciziile comisiilor de specialitate! Mesajul a fost unul direct: sa-i mai lasam in pace pe acesti oameni fiindca le datoram daca nu totul, oricum foarte mult.
Atitudinea duplicitara a intrigat si a stirnit numeroase intrebari de genul „de ce aceasta mina ocrotitoare pusa pe crestetele samsarilor din fotbal”, din moment ce tocmai acestia se afla la originea tuturor relelor ce macina acest sport? Raspunsurile ar putea fi rezumate intr-unul singur: interesul poarta fesul. Din sumele exorbitante care se vehiculeaza aici, unele – la vedere, dar cele mai multe sub pavaza cabinetelor din spatele usilor inchise, parti consistente se redistribuie spre destinatii ramase secrete. Si cine ar fi dispus sa renunte la ele doar asa, dintr-o subita criza de constiinta si de dragul moralitatii?! Mircea Sandu are dreptate intr-o singura privinta: cistigurile neverosimil de mari ale jucatorilor, antrenorilor, conducatorilor de cluburi si tuturor celor care se infrupta din mierea acestora. Dimpreuna cu familiile. Dar banii nu se produc aici, ci doar se consuma. Lasam deoparte faptul ca o parte consistenta din acestia ne apartin noua, contribuabililor la bugetele locale si din care primariile sustin cluburile prin alocatii de parteneriat fara sa obtina ceva in schimb. Cazul FCM-ului Bacau este notoriu in acest sens prin sistemul de care beneficiaza de ani buni de zile gratie unor contracte preferentiale.
Daca ar fi sa luam ca atare argumentarile presedintelui FRF, o parte deloc neglijabila din p.i.b.-ul tarii s-ar produce din fotbal! Sa-l intelegem insa: vaca buna de lapte nu se duce la abator, si nici nu se vinde pentru a o mulge altii. Asa ca sa nu ne miram de reactia sa extrem de slaba si echivoca in legatura cu tratamentul penal, dar si din punctul de vedere al regulamentelor Federatiei, al cazurilor aflate in cercetarea procurorilor DNA – Gigi Becali si compania, dar si Dumitru Dragomir. In intentiile domnului Mircea Sandu, totul se va face la timpul viitor. Trecutul nu are relevanta. Provocati de o atare optica, am putea fi tentati sa acceptam si ideia ingroparii sub tacere a dosarelor ce-i vizeaza pe procuratori, dar si pe unii presedinti de cluburi in legatura cu sumele date lipsa la apelurile din contabilitati obtinute din transferurile anumitor jucatori. Oare au alimentat si acestea fotbalul nostru sarac sub forma de danii discrete, asa cum ne indeamna canoanele biblice?!
Sa fim seriosi! Fotbalul-afacere nu ofera nimic pe gratis, totul este subordonat profitului: de imagine, de influenta, de cistig financiar. Isteria provocata printre finantatorii nostri de top are la origini tocmai milioanele de euro promisi de UEFA sub forma de prime. Traficarea jucatorilor, dar si miscarea browniana a antrenorilor sint surse importante si dificil de controlat a miscarii banilor spre destinatii suspecte. Cum sa le dai cu piciorul?! Ar insemna taierea cracilor de sub picioare. Tentativele de punere la punct a acestor fenomene, asa cum au procedat in urma cu doi ani de zile italienii si, recent, portughezii, la noi sint lipsite de orice sansa. Totul se rezuma la declaratii de bune intentii. Solutiile sint lasate sa se decanteze. Pina nu se stie cind…