Scurt pe 2

„Coșmarul” Băsescu

Duelul Băsescu – PSD (sau invers) este vechi, atît de vechi, încît pare a prezenta toate premizele necesare spre a deveni istorie. Istoria extraordinară și fără precedent a confruntării dintre un politician, a cărui anvergură încă nu sîntem în măsură să i-o stabilim și a unui partid, mai bine zis a unui mega-partid, care întotdeauna a voit să cuprindă și să se confunde cu întreaga națiune, și pe care noțiune s-o transforme apoi în… partid! Din start această luptă – probabil fără precedent în istoria disputelor politice la scara întregii noastre planete – s-a dovedit cumplit de inegală, neverosimil de disproporționată, creînd impresia – cît se poate de justificată – că teribilul vaporean care a abandonat timona Sextantul și toate treburile marinărești cîte le-o fi avut, spre a se aventura pe tărîmul încă virgin, sălbatic și plin de capcane ale politicii noastre valahe, va fi strivit în scurt timp de colosul politic cu care a cutezat să se ia la trîntă! Era pentru toată lumea un sfîrșit pe cît de logic, pe-atît de previzibil, mai ales că „mamutul politic” cu care în chip „nesăbuit” consimțise să se confrunte, găsise și arma cu care sfidătorul și neînduplecatul matelot urma să fie făcut pulbere: grava acuzație care ar fi trebuit să-l facă răspunzător în fața opiniei publice de vînzarea flotei (care chipurile, ar fi constituit, conform unor sloganuri propagandistice bine ticluite,… mîndria întregii națiuni!). Nu conta că vinovăția tenacelui comandant de navă, propulsat în funcția de ministru al transporturilor, nu putea fi dovedită cu nici un chip, că rezultatul numeroaselor instrumentări juridice ale cazului s-au dovedit departe de a fi cel necesar emiterii unui verdict limpede de vinovăție și cu-atît mai puțin de condamnare (așa cum ar fi dorit cu ardoare rivalii săi din PSD), nu conta nimic din toate acestea, important era ca acest „ghimpe” politic înfipt adînc în coasta ex-partidului – stat să fie atît de compromis încît să nu mai conteze cu nimic în ochii electoratului român. în chip cu totul revoltător și inexplicabil – din perspectiva PSD-ului, evident – gravele acuzații aduse „marinerului” au avut un efect radical opus. Acuzațiile nesusținute de probe, de dovezi concludente și sentințe definitive, lansate în scopuri evident electorale se întorc ca un bumerang asupra emitenților. Plonjînd cu seninătate, ca într-un ocean calm cu unde mîngîietoare, în vîltoarea sălbatică a disputelor electorale autohtone, în loc să-i „sară procentele” și să-l arunce în „umbra neagră” a anonimatului, dîrzul și neînfricatul „matroz” a spulberat în chip nemilos „toată floarea cea vestită” a PSD-ului!
Rînd pe rînd, Oprescu, Gioană și Năstase au cunoscut gustul amar al țărînei, după ce au fost doborîți fără drept de apel în turnirurile electorale care, posibil, ar fi urmat să stabilească… „cine este de fapt șeful”! Cert este că după mai mulți ani de confruntări nemiloase pe frontul politichiei românești, prezuntima victimă a colosului politic cu care s-a luat la trîntă, într-o încleștare pe viață și pe moarte, pe nume Traian Băsescu, a făcut în chip stupefiant și cu totul incredibil ca rolurile să se inverseze, el jucînd de data asta rolul „tiranului” și a „asupritorului” care a transformat partidul – stat de odinioară într-un conglomerat uman greu de definit din care să răzbată doar răbufnirile unei nevroze colective generate de ideea obsedantă a unei veșnice vendete cu impactul cel mai nefericit în rîndul electoratului care așteaptă cu totul altceva de la un partid social-democrat. Mai-mai, să te apuce jalea! Este drept că acest concetățean al nostru, cu nervi de oțel și voință de fier – de-a dreptul invincibil prin aceste calități – nu numai că… a făcut țăndări „vaza cu flori a celor trei trandafiri”, dar a împins cu brutalitate partidul lui Gioană, Năstase și Mitrea de pe soclul Puterii spre nedorita penumbră a Opoziției! Ceva mai rău, o înfrîngere mai neagră și mai umilitoare nici că se putea întîmpla pentru o grupare politică ce a crezut întotdeauna în invincibilitatea ei. Efectele acestui dezastru pot fi lesne observate mai ales prin luările de cuvînt pe la diverse posturi de radio și televiziune, a principalilor lideri Gioană și Năstase, din care răzbat, în chip evident obsesive, accente de revoltă, de veșnică iritare vecină cu isteria, toate vizînd cu o insistență de-acum patologică aceeași persoană: Traian Băsescu! Și în pofida acestor strădanii, acestor energii consumate (demne de o cauză mai bună) el, „monstrul”, el, veșnicul „coșmar PSD-ist” să continue să troneze în chip imuabil, jupiterian chiar, de la înălțimea procentelor relevate de sondajele de opinie și care procente să evidențieze în chip înnebunitor cum că populația este departe de a îmbrățișa… „antibăsescianismul” atît de vehement al liderilor PSD! Niște obiective politice solide cu care să înlăture obsedanta și excesiva preocupare (ajunse de-acum la cote patologice) vizavi de persoana actualului președinte al României nu par să se întrevadă prea curînd. Pînă și la Școala de Vară a Tineretului Social Democrat, unde dezbaterile ce au avut loc ar fi trebuit să urmeze cu totul alte coordonate, s-au consumat în nesfîrșite și inutile diatribe antibăsesciene, ca și cum participanții la aceste colocvii – de altfel cît se poate de necesare – și-au propus ca temă de dezbatere: „Cum să urăști cît mai vehement și pe termen lung?” Sărmana țară! – cum ar spune unul dintre faimoșii noștri cronicari de odinioară.

Horia Ioan POPESCUedit departe de a fi cel necesar emiterii unui verdict limpede de vinovăție și cu-atît mai puțin de condamnare

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!