Gherila PSD și lobotomica funcționară

Florin POPESCU

M-am dus într-o dimineață la gară să întreb la ce linie trage un tren. O cucoană mult prea relaxată în scaun a tras adînc din țigare și s-a dat mai pe spate decît era. înceată, a emanat tot fumul – și parcă încă ceva pe deasupra -, după care a îngînat: „Lîjadfhryjmdj”. De după fum, n-am înțeles nimic, iar răspuns la întrebarea mea n-am mai primit: dama era deja concentrată la negul de lîngă ghiulul de pe deget.

Șefii de la PSD seamănă în bună măsură cu lobotomica funcționară descrisă. Deși foarte mediatizat, acest partid nu reușește să aibă o relație normală cu presa. Nici să stai în cap, nu reușești să-i convingi pe domnii de la PSD Bacău să se comporte firesc.
A început campania electorală, adică avem de a face cu tot tacîmul de reprezentări politice. Datina și normalitatea spun că, în campanie, acțiunile politice aducătoare de voturi se fac în public, că ăsta e și rostul lor. Toți fac așa, numai pesediștii din Bacău se feresc ca de dracu’ să-și anunțe acțiunile de campanie. Vizitele, întîlnirile cu alegătorii, de exemplu. Alte partide îi anunță pe ziariști, numai PSD, nu. Candidații acestei formațiuni merg în secret la tot felul de rendez-vous-uri cu votanții. De pe Internet, pagina oficială a PSD, am aflat că trei dintre candidați s-au întîlnit cu locuitorii din mai multe zone ale Bacăului. Ce-or fi discutat? Nu știm, dar putem presupune. Promisiuni cu carul.

Atitudinea acestei formațiuni nu e nouă, am mai avut de a face cu ea în vară. Oamenii PSD au bătut atunci în lung și în lat județul, dar vizitele astea nu erau niciodată anunțate presei. Două erau atunci motivele pentru care își făceau secrete preumblările. Mai întîi, în alaiurile electorale erau și funcționari publici care n-aveau ce căuta acolo, pentru că erau incompatibili. Celebru rămîne cazul subprefectului, care hălăduia alături de candidați, deși legea îi interzicea să o facă. Apoi, pesediștii activau în taină, ca nu cumva să fie presa de față cînd cetățenii căscau gura la promisiuni deșănțate.

Este clar că și candidații, dar și șefii de campanie ai PSD, nu doresc să fie presa de față la întîlnirile lor electorale. Așa încît, preferă acțiuni de gherilă electorală, adică presa și publicul află de astfel de acțiuni abia după ce au avut loc. Sub forma unor comunicate pompoase și mincinoase publicate pe Internet. Cine accesează site-ul acestui partid ia contact cu o grămadă de minciuni despre întîlniri idilice, cu oameni care parcă n-au probleme și n-au nimic de reclamat unui partid aflat de patru ani la guvernare.
Pesediștii își publică pe Internet toate fanteziile despre cum ar trebui să arate un articol de presă despre ei. în același timp, refuză să solicite prezența ziariștilor la asemenea manifestări electorale. „Presa locală ne este ostilă”, se smiorcăia deunăzi un șef interimar de la județeana pesedistă. Adică, respectivul ar vrea să fie prieten cu presa, iar presa, la rîndul ei, să cînte în triluri social-democrate măreția conducătorilor iubiți și binefacerile lor.

Oamenii PSD nu vor în ruptul capului să înțeleagă menirea presei și modalitățile acesteia de a acționa. Că e critică sau obedientă, presa trebuie tratată unitar, fără părtinire. Cu ce te ajută pe tine, candidat PSD, să fii lăudat în articole libidinoase. Cine stă să citească așa ceva? Nicăieri nu se întîmplă așa, ca în Bacău. Mai mult, prin alte locuri, cum ar fi în Capitală, presa de Opoziție are întîietate în a primi informațiile oficiale, chiar dacă le folosește pentru a critica. Puțină lume citește articolele laudative, în timp ce textele critice îl fac mai vizibil pe subiect. Dar ce să știe despre asta un partid ai cărui oameni au preferat întotdeauna loviturile scurte și fulgerătoare. Adică tunurile.nu erau niciodată anunțate presei. Două erau a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!