SCRISOAREA ZILEI Dacă-l întîlniți, ocoliți-l!

Îmi este foarte greu să port o convorbire cu el! Cu Atotștiutorul! Cum deschid gura și vreau să spun ceva, mă întrerupe și continuă el. Numai că, de regulă, nu are ce continua pentru că nu a arătat răbdare să asculte nici măcar o frîntură de idee. Și atunci, cum este și firesc, o ia razna și debitează platitudini, lucruri comune, bazaconii, pendulînd între ipotezele cele mai contradictorii. Uneori este șiret. Tace vreme îndelungată, mă lasă să expun totul, nu scoate nici măcar o exclamație, dar după privire îl ghicesc că așteaptă o frază, o afirmație pentru a sări asupra ei și a o folosi pentru o prelegere întreagă, care nu are nimic a face cu ceea ce ne propusesem să discutăm. O divagație totală! La urmă, trage concluzii din ceea ce a spus el și nu din convorbirea ce ar fi trebuit să aibă loc.

M-am întrebat deseori de ce un astfel de om se comportă atît de ciudat. Am încercat să pătrund în forul său intim, în mecanismul laborioasei sale gîndiri, în păienjenișul sentimentelor lui și mi-a fost greu să aflu adevărul. Cînd mi s-a părut că mă găsesc la capătul unor concluzii clare, au apărut inevitabil alte aspecte nebănuite și totul s-a dat peste cap, s-a năruit. De aceea, de teama de a nu mă considera eu atotștiutor, fac numai supoziții. Mi se pare că o cauză a percepției sale stă tocmai în contrariul a ceea ce vrea să pară. Neobrăzat și chiar cinic, Atotștiutorul oscilează între extreme, cu dezinvoltură, trecînd de la o atitudine la, exact așa cum am spus, contrariul ei, cu cea mai netulburată seninătate. Bineînțeles, în funcție și de avantajul pe care crede că și-l poate astfel crea, devenind grobian în purtarea sa și îngăduitor doar cu cei ce îi flatează orgoliile. De fapt, omul meu nu știe nimic, sau aproape nimic. A prins ceva după ureche, de ici, de colea, de prin părțile neesențiale, a învățat pe dinafară cîteva formule și date istorice devenite „clasice” și cu o abilitate falsă, crezută de el un mijloc infailibil, își dă în permanență cu părerea, sau mai bine zis rostește sentințe în toate împrejurările. În felul acesta socoate el că își acoperă neștiința, necunoașterea problemelor ce îi apar în față, incapacitatea sa de a gîndi și, în final, de a da soluții. S-ar putea ca omul nostru să fie laș, să nu aibă curajul să strige: este o greșeală că mă aflu aici. Nu știu nimic temeinic, nu mă pricep la nimic. Lăsați-mă să învăț și apoi voi reveni pregătit! S-ar cere prea mult de la el să facă aceasta. Nu e alcătuit dintr-un asemenea aluat. Și apoi, de ce să ia viața chiar în piept, cînd crede că se poate și altfel? Mi se pare că omul nostru, amicul meu pe care l-am întîlnit pe străzile Bacăului, s-a învățat cu binele, cu ușorul, cu locul comod în care nu munca lui l-a așezat, ci întîmplarea, sau mai bine zis, întîmplările. Pentru a umple acel loc, el trebuie să știe tot, să se arate pregătit, tobă de carte și plin de „experiența vieții”, să apară demn de funcția pe care o deține. Și cum se mai cramponează de ea! De aceea, el se transformă treptat într-un soi de monstru al egoismului, cu o inimă împietrită, cu nervii veșnic excitați, un tip bănuitor, neliniștit, anxios, atent doar la șoaptele care circulă în jurul său, al scaunul pe care-l ocupă și pe care-l vede mereu amenințat, lovind la un moment dat fără milă și ezitare în cei pe care îi socotește suspecți. Numai că, preocupat de astfel de treburi, nu observă că viața merge înainte într-un ritm foarte accelerat, că societatea impune, prin legile dezvoltării ei, omul potrivit la locul potrivit. „Cîntăreții după ureche”, „nepregătiții”, „atotștiutorii” nu mai pot rezista în fața complexității vieții, unde fiecare activitate a omului devine o profesie care solicită cunoștințe continuu înnoite, îmbogățite. Chiar cînd ai învățat ceva, dacă nu mai adaugi nimic și te mulțumești să rămîi așa toată viața în mod sigur vei cădea pe drum. Bine pregătit și călit, trăind în demnitate, nu ai, însă, de ce te teme. Am spus bine pregătit și nu „ATOTȘTIUTOR”, infatuat, de care nimeni nu are nevoie. Sau ar trebui să nu aibă! (Romulus Dan BUSNEA)