Opționalele obligatorii

Se spune că sistemul învățămînului s-a modernizat și s-a schimbat permanent, în folosul elevilor. Ultimele generații știu că acum au parte de obiecte opționale, lucru care ar trebui să-i bucure. Însă tot ei știu că realitatea cu opționalele nu prea seamănă cu cea prezentată de televiziune.

Există un adevărat mister cu alegerea opționalelor, mister care se dezvăluie abia anul următor, cînd vezi ceea ce a ieșit, ceea ce s-a luat în vedere din alegerea ta. Și nu de multe ori vezi că jumătate din opțiunile tale s-au schimbat cu alte ore, că subiectul care l-ai ales tu nu se poate face sau că ești obligat să faci o anumită oră.

Poate sistemul s-a schimbat, însă mentalitatea celor din învățămînt e aceeași. Problema începe de la unii profesori, care trebuie să-și facă un anumit număr de ore și care cum văd că o clasă vrea să-și aleagă altceva, imediat se intervine și profesorul reușește să-și mențină catedra. Mai ales într-a 12-a, elevii caută să facă cît mai multe ore de geografie, de istorie, de romînă. Dar ți-ai găsit. Mereu trebuie să apară un profesor căruia i se par puține orele sale și vrea mai multe (chipurile pentru noi). Uneori nu ai de unde alege, pentru că este clar că prieteniile dintre profesori, îți vor lua o bună parte din opționale. Dacă nu, nici așa nu ai de unde alege, atîta timp cît directorul nu acceptă sau nu i se pare interesant un anumit curs de-al unui profesor. E a 12-a și trebuie musai să-ți alegi istorie, geografie și ce mai dai pe la Bac. Oricum, puțini profesori se mai chinuie să înfăptuiască un curs, pentru că ba nu va fi acceptat, ba vor fi tratați cu neseriozitate de către elevi (pentru că e opțional), ori se simt obligați să pună medii mari pentru că i-au ales cursul.

Deci opționalul nu e chiar așa opțional pe cît pare. Ori obligație, ori vrei să te pui bine cu un anumit profesor să treci la altă materie tot predată de el, ori strînse prietenii între conducători, tot felul de interese. Și apoi, mai e încurcătura dacă ce e la opțional se poate da la Bac sau nu, dacă nu, nimeni nu va lua în seamă chinurile profesorului. Iar profesorul dezamăgit are grijă ca anul viitor să nu vină cu nici o propunere. Și încetul cu încetul, se ajunge la opționalele de aprofundare și cam atît. Dreptul la alegere e cam nul, mai ales că nu ai de unde și nu ai ce. Aceiași profesori care au avut ore cu tine, vor avea și la anul, uneori confundînd opționalele cu obiectul în sine.

Dar după cum se susține, schimbarea există. Iar săracii părinți sînt conștienți de asta, de aceea se enervează de fiecare dată cînd trebuie să aleagă împreună cu copilul ceea ce va învăța la anul. Nu trebuie să supere pe nimeni, trebuie să împace și dorința elevului, și dorința colegilor, precum și dorința profesorilor și cea personală . „Opționalele sînt foarte bine venite atît pentru elevi, cît și pentru părinți, pentru că elevii pot fi îndrumați spre acele domenii pentru care ei au înclinații. Școala o fac cu ușurință pentru că le place, iar învățatul nu mai este un chin. Asta s-ar întîmpla dacă opționalele nu s-ar transforma de multe ori în subiect de dispută între directori-profesori sau profesori-profesori. Fiecare încearcă să-și impună specialitatea ca opțional, facînd presiuni asupra elevului” explică Mariș Amalia, mama unei eleve.

Oricum, pînă în momentul de față, opționalele sînt bune pentru mediile uneori foarte deformate, medii care contează la admitere și pentru că prezența la acestea este oarecum „facultativă”. (Andreea CEASĂR)