Populația îmbătrînită și clima, cauzele decăderii agriculturii băcăuane

• Ioan Melinte, directorul Direcției Agricole, crede că forța de muncă din agricultură este și insuficient calificată

Deși are un potențial remarcabil, agricultura băcăuană are numeroase dezavantaje, care reprezintă adevărate handicapuri. Aceasta este concluzia la care a ajuns Ioan Melinte, directorul Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară (DGAIA). Melinte spune că județul are o suprafață agricolă de 323 de hectare, din care 184 de hectare, arabile, dar problema vine din faptul că „suprafața arabilă este fărîmițată într-un număr prea mare de parcele”. Solurile sînt „relativ” fertile și pretabile la o agricultură performantă, dar „există suprafețe mari de soluri acide, erodate, slab aprovizionate cu azot și fosfor și puternic îmburuienate”. Directorul DGAIA spune că nici condițiile naturale nu sînt prielnice, din cauza frecvenței „ridicate” a anilor secetoși și cu temperaturi „extreme”, ceea ce face ca „producțiile potențiale să fie semnificativ mai mici”. Nici la capitolul „Resurse umane” agricultura Bacăului nu stă foarte bine. Directorul Melinte consideră că județul dispune de o populație numeroasă, dar care este, în general, „îmbătrînită, insuficient calificată și cu o eficiență a muncii scăzută”. Această situație este agravată și de faptul că sînt folosite insuficient cadrele cu pregătire medie sau superioară de specialitate.

Un alt paradox sesizat de Melinte este și că agricultura locală dispune de resurse biologice deosebite, cu un „bogat” sortiment de soiuri și hibrizi adaptați condițiilor zonei, dar există încă suprafețe mari care „sînt însămînțate cu sămînță de proastă calitate, din lanurile pentru consum, sau cu soiuri importate fără verificarea adaptabilității”. Unul dintre efectele acestor importuri s-a văzut cel mai clar în acest an, cînd soiuri de grîu aduse din țări cu ierni mai blînde au fost calamitate pe mari suprafețe. Un alt factor care frînează dezvoltarea agricolă a județului este, după părerea lui Ioan Melinte, „lipsa de capital”, principalul factor limitativ al ramurii. Directorul DGAIA speră ca situația să se îmbunătățească în urma adoptării Legii creditului agricol, care „dă speranțe” pentru remedierea acestei situații. De asemenea, Melinte mai dă ca soluție diversificarea sortimentului de culturi, rotația culturilor, folosirea de semințe din genotipuri superioare, fertilizarea rațională și efectuarea lucrărilor la timp și de calitate, ca și asigurarea apei. „Sortimentul actual de culturi este restrîns la trei specii de bază, grîu, porumb și floarea-soarelui, alte culturi necesare economiei neacoperind consumul”, afirmă Ioan Melinte. El crede că o structură optimizată a culturilor trebuie să cuprindă în proporții „echilibrate” cereale păioase, porumb, leguminoase și plante tehnice, precum și culturi furajere în ideea dezvoltării creșterii animalelor în ferme pe cît posibil „integrate” (vegetal-animal). (Florin POPESCU)