Desertificarea demografica

Una din legile fizicii, si anume cea care se refera la fenomenul miscarii uniform accelerate a corpurilor, isi gaseste aplicabilitatea si in evolutia demografica romaneasca. Daca in ultimii optsprezece ani populatia tarii noastre a inregistrat un deficit de 1,7 milioane de locuitori, in reprezentare procentuala insemnind circa 8 la suta din totalul populatiei, in urmatorii doisprezece ani aceasta va scadea cu inca 5,5 milioane, ceea ce va insemna ca in numai trei decenii ne-am imputinat cu o treime, revenind astfel la cotele inregistrate imediat dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial.
Putem conchide, asadar, ca Romania este pindita si amenintata de un alt fenomen deosebit de grav: desertificarea demografica, in tandem cu efectele produse asupra mediului de fenomenul incalzirii globale. Privite din perspectiva europeana, chiar mondiala, dar cu exceptiile de rigoare: de ceea ce se intimpla pe la noi au parte si altii. Evolutiile respective vin sa demonstreze o data in plus acele teorii ale dezvoltarii in cerc vehiculate in urma cu aproape cinci decenii; adica, ne intoarcem de unde am plecat cindva si o luam de la capat.
Postarea pe o asemenea ipoteza ar echivala, insa, cu o grava eroare si o majora lipsa de responsabilitate politica in materie de componente sociale. Constatind fenomenul si cuantificindu-i efectele, respectiv gradul de periculozitate din perspectiva tendintelor globale, guvernantii nostri incep sa dea semne de trezire din contemplatie si de asumare a raspunderilor. Un element de referinta ar putea fi considerata, in acest sens, sedinta de zilele trecute a Executivului, in care s-a stabilit elaborarea unei strategii demografice prin care sa se corecteze scaderea populatiei. Memorandumul adoptat si planul de masuri care il insoteste urmaresc, in expresie sintetica si directa, echilibrarea indicilor demografici prin stimularea natalitatii si promovarea unei imbatriniri active.
Toate – bune si frumoase, am fi tentati sa exclamam, asociindu-ne si vechiul dicton: e bine si mai tirziu, decit niciodata. Dar de ce a trebuit sa ajungem in situatia de a repara un mare rau, in loc de a-l fi prevenit?! Aceasta e intrebarea. Raspunsurile ni le da intreaga evolutie de dupa decembrie 1989, cind lucrurile au fost lasate la voia intimplarii in ce priveste componentele sociala si economica. Pentru ca prioritatile erau altele: devalizarea economiei, atragerea puterii politice, acumularea de bogatii pe un teren al liberului arbitru. Conduite si atitudini sustinute si stimulate de interese ce marginalizau ori ignorau necesitatile cu adevarat majore ale tarii, intre care siguranta demografica in structura sa complexa. Pe acest fond instabil s-au produs mutatii ce se reunesc sub acelasi efect destabilizator: cresterea negativa a populatiei. Care inseamna: scaderea natalitatii, sporirea mortalitatii, imbatrinirea accentuata a populatiei, emigratia in masa. Intre cauzele principale ale acestor fenomene se afla degradarea continua a nivelului de trai: veniturile salariale insuficiente, preturile foarte mari la alimentele si produsele de baza, inflatia, criza locurilor de munca, dar si a locuintelor, inconsistenta sistemului de protectie a sanatatii, un regim impovarator de taxe si impozite. Reactia populatiei la toate aceste presiuni a fost una cit se poate de fireasca: spiritul de autoconservare, cu detasarea de valorile fundamentale precum nasterea, cresterea si educarea copiilor. Efectele le-am prezentat deja. Reconvertirea lor in cistiguri prognozate este ceea ce isi propun, acum, guvernantii prin promovarea si sustinerea unor strategii pe termen lung care vizeaza: legarea de glie a tinerilor prin crearea de facilitati care sa limiteze fenomenul emigrariilor, sprijinirea familiilor si a natalitatii, accesul largit la sistemul de sanatate a reproducerii, un climat favorabil muncii si manifestarii personalitatiii fiecarui individ. Presupunind ca toate aceste masuri si directii de interventie ale actualilor si viitorilor guvernanti se vor bucura de atentia pe care o reclama, in primul rind de sustinerea logistica si financiara, nu trebuie sa consideram ca problema demografica si-ar fi gasit rezolvarea optima, deplina. Ceea ce s-a pierdut atit de usor se recupereaza extrem de greu, fiind nevoie de timp, coerenta decizionala si de resurse. De vointa politica, dar si de consens. Nu in ultimul rind, de o schimbare radicala de mentalitate la toate palierele, in spiritul valorilor noastre traditionale. Altfel, riscam sa fim din ce in ce mai putini, romanii sa populeze masiv alte meleaguri, iar strainii sa devina majoritari. Nu e o predictie catastrofica, si nici tendentioasa ori xenofoba. Iar cheile solutiilor se afla la palatele Victoria si Cotroceni, indiferent de cine le vor fi locatarii.