Ștefan RADU
„Schimbarea boierilor, bucuria nebunilor!” – ar zice o vorbă din bătrâni. Însă românii continuă să spere că, poate, într-o zi vor veni în fruntea țării niște domni cu grijă față de nație. Ceea ce s-a întîmplat la începutul acestei săptămîni nu pare a fi – nici pe departe – ceea ce ne așteptam. S-a vorbit despre o optimizare a administrației centrale, o reducere semnificativă a numărului de ministere. În final, ceva-ceva tot a făcut premierul: numărul ministerelor („pline”) a scăzut! Numai că s-a aplicat principiul „în cabinetul nostru, nimic nu se pierde, nimic nu dispare, totul se contabilizează în contul personal!” Au rămas doar 15 ministere, însă au apărut șase miniștri delegați. Adică s-a redus numărul ministerelor, nu și al miniștrilor! Și pentru a nu avea vreun dubiu, dl Năstase a declarat presei că nu vor fi persoane care să rămînă în afara instituției sau partidului, fiecare primind o nouă însărcinare pe masura loialității față de organizație și conducător.
Singurul dispărut este ministrul Dâncu, cel asemuit, de prea multe ori, cu omologul său de la Bagdad, Minciunel, mai marele informațiilor publice. Ministerul său nu a fost preluat de altă structură din Palatul Victoria și nici nu s-a anunțat soarta sociologului de serviciu al PSD. Șmecheriile propagandistice ale dlui Dâncu ne vor lipsi. Se va crea, pentru o vreme, derută printre jurnaliștii obișnuiți cu fumigenele ministrului adus din Ardeal. Mi-e teamă că locul îi va fi luat de „agenți sub acoperire” pe care cu greu îi vom identifica.
Zile grele se anunță și la organizațiile din teritoriu. Aici, dl Octav Cozmâncă este hotărît să întroneze ordinea și disciplina, ceea ce înseamnă că, pînă acum, am avut de-a face cu haos și lupte intestine. Ceva semne poate vedea electoratul și cu ochiul liber. În ultimul an s-a ridicat o nouă generație de aspiranți la funcții politice, oameni tineri care s-au cam săturat să stea în umbra celor pe care valul revoluției i-a aruncat direct în funcții publice. Am discutat recent cu un întreprinzător băcăuan care recunoștea că relațiile sale din lumea politică i-au sporit profitul. Acum nu se mai teme de ziua de mîine, însă nu știe cum să scape de „conexiunile” astea care îl costă îngrozitor de mult. Ar vrea să intre chiar el în ringul politic, să facă regulile pentru ceilalți. Tinerii se dezmeticesc, încep să înțeleagă mecanismul și au avantajul biologic de partea lor. Alegerile din primăvară vor fi decise de ei. Sau cine mai știe?…
Lasă un răspuns