Pomenirea Sfîntului Mucenic Metodie, episcopul Patarelor
Sfîntul Metodie a fost încredințat de mic lui Hristos, de către părinții săi. S-a învrednicit, de tînăr, de darul preoției, iar mai tîrziu i s-a încredințat păstorirea obștei creștinilor din cetatea Patarelor, care se află în provincia Licia. Sfîntul Metodie a păstorit bine și cu frică de Dumnezeu, luminîndu-i pe oameni cu sfintele cuvinte ale Evangheliei. În acea vreme, Biserica s-a confruntat cu erezia lui Origen, pe care arhiereul Metodie a început să o înfrunte, arătînd învățătura greșită a marelui cărturar Origen. Cuvintele Sfîntului au strălucit ca niște fulgere în toată lumea, iar vestirea lui ca un glas al trîmbiței de gînd.
Grecii l-au prins pe arhiereul Domnului, Metodiu și i-au tăiat capul cu sabia. Sfîntul s-a mutat la viața cea bună, aducîndu-se pe sine lui Dumnezeu jertfă vie, mărturisind pe Hristos, pînă la vărsarea sîngelui și sfîrșitul cel mucenicesc.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfînților Ioan Fisher și Thomas Morus
Ioan Fisher, născut la Beverly în 1469, și sfințit preot la vîrsta de 22 de ani, a fost, ca și prietenul său, Thomas Morus, un om de mare cultură. La vasta sa cultură se adaugă un mare zel și o totală dăruire în împlinirea datoriilor sale de episcop al micii dieceze de Rochester. În anul 1504, el a fost ales pentru scaunul acestei episcopii și totodată cancelar al universității din Cambridge. A primit cu seninătate condamnarea sa la moarte, sentința fiind executată la 22 iunie 1535, după ce, cu o lună înainte, Papa Paul al III-lea, l-a ridicat la demnitatea de cardinal, cinstind astfel fidelitatea și curajul său.
După cincisprezece zile a fost decapitat Thomas Morus, vinovat și el de a nu fi recunoscut regelui pretinsa supremație spirituală. Thomas s-a născut la Londra în 1477 și în tinerețe ar fi voit să se consacre cu totul lui Dumnezeu într-o mănăstire cartusiană. Împrejurările l-au determinat să urmeze cariera juridică, atingînd culmea notorietății prin numirea lui de cancelar al Angliei, în 1529. Închis în Turnul Londrei, pînă la procesul in 1535, a scris cartea „Dialog pentru încurajare în încercări”. Plin de curaj și senin, chiar pe eșafod a găsit forța de a glumi cu călăul său: „Te rog ajută-mă să să urc; de coborîre mă voi îngriji singur”. (C.Gh.)
Lasă un răspuns