Iulian Movilă, înaintaș de nădejde al „Taurilor furioși”

Puțină lume s-ar putea gîndi că Iulian Movilă, bărbatul calm și echilibrat care veghează, de ceva timp, la calitatea mediului din județ, a fost într-o vreme unul dintre cei mai activi suporteri ai echipei de fotbal FC Bacău. „Nu eram doar suporter, eram șef de galerie!”, ne corectează, imediat, inspectorul șef al Inspectoratului pentru Protecția Mediului Bacău. Povestea se întîmpla cam în urmă cu vreo 20 de ani, cînd Iulian Movilă era elev la Liceul Sportiv din Bacău. „Au fost cîțiva ani în care am jucat, efectiv, fotbal, în echipa liceului. Prea departe cu performanța nu am mers, pentru că am ținut morțiș să urmez o facultate”, ne mărturisește Iulian Movilă. Remarcabilă pare să fi fost, însă, activitatea pe care am dus-o, preț de vreo cinci- șase ani, în calitate de șef al galeriei FC Bacău. În perioada anilor ’70 fotbalul băcăuan, care se situa, constant, pe poziții aflate cam pe la jumătatea clasamentului, reușea să adune mii de spectatori în tribune. Sarea și piperul meciului erau asigurate, însă, de galerie, care o ținea într-un zgomtot și într-o strigare tot timpul jocului.

Zeci de steaguri alb-roșii erau fluturate continuu deasupra băncilor din dreapta tribunei oficiale. „Erau steagurile făcute de mama. Înainte de fiecare meci, nopți întregi stătea săraca să tragă la mașină sute de metri de pînză, să ne facă nouă steaguri”, își amintește Iulian Movilă. Pasiunea năvalnică pentru jocul fotbaliștilor băcăuani era, însă, să îl lase pe tînărul șef de galerie îndoit de șale pe tot restul vieții. Pățania s-a petrecut în tribunele stadionului din Ploiești, unde galeria băcăuană s-a dus să îi susțină pe fotbaliștii Sport Clubului în meciul pe care îl aveau cu FC Argeș. Băcăuanilor le mergea ca unsă fiecare pasă, băieții noștri se înțelegeau în teren mai bine ca niciodată, iar cu vreo zece minute înainte de final, meciul era ca și cîștigat de echipa aflată în deplasare. Nimic nu mai părea să le stea în cale băieților noștri, iar vacarmul făcut de cei mai bine de o sută de membri ai galerie băcăuane se auzea pînă în capătul celălat al orașului. „La un moment dat, am auzit pe cineva că ne întrebă cine-i șeful. Nu am făcut bine un pas în față, că m-am trezit cu o coadă de steag în stomac de-am crezut că mi-a sfărîmat ficatul în bucăți. Vreo două zile n-am mai mers drept, da’, pînă la urmă, n-am pățit nimic”, ne mai povestește mai marele ecologiștilor băcăuani.

După ce au trecut vreo 20 de ani de la pățanie, inspectorul Movilă face haz de necaz. Îngrijorată de cît de departe au putut ajunge lucrurile, doamna Movilă, mamă grijulie, și-a pus copilul să aleagă: ori se pune pe carte și ajunge om în viață, ori se ține doar de ținut bățul steagului alb roșu în mînă și o să trăiască o viață întreagă îndoit de șale. Putem spune fără teama de a greși, că Iulian Movilă este unul dintre înaintașii „Taurilor furioși”, actuala galerie de suporteri ai echipei FCM Bacău. Dacă tot a căpătat așa o experiență în materie, bine ar fi dacă cei care se ocupă acum de îmbărbătarea echipei i-ar cere sfaturile competente în materie. Măcar un slogan, două, tot trebuie să mai țină minte fostul șef de galerie și cine știe, dacă mai caută bine prin podul casei, poate mai găsește și cîțiva metri de material pentru steaguri. (Elena SOLOMON)