Delictul de vinovatie

In urma cu citeva decenii era catalogat drept conflict intre generatii. Intre timp, termenul a evoluat spre „inadaptare sociala” sau „comportament deviant”, desi continutul a ramas, in esenta, acelasi: inapetenta dintre tineri si virstnici, dintre conceptii asa-zise invechite si tendinte inovatoare, de genul nonconformismului si comportamentului libertin. Care, nu de putine ori, inregistreaza situatii dramatice.

O adolescenta bucuresteana se sinucide aruncindu-se din balconul unui apartament situat la etajul 10 al blocului in care locuia. Lasa in urma sa un bilet prin care-si motiva hotarirea funesta, dar si o mama indoliata. Victima, s-a constatat, era adepta-practicant a curentului emo sau, dupa cum mai este cunoscut fenomenul, emo-kids. Curent care are, numai in Europa, peste trei milioane de fani ce se abandoneaza disperarii, devenind antisociali, depresivi si melancolici. Pentru ca de la astfel de stari si pina la gestul fatal sa nu mai existe, adeseori, prea multi pasi de facut. Ceea ce pare, la prima vedere, teribilism adolescentin, pe care il acceptam cu indiferenta si nu de putine ori cu amuzament, este de fapt un sindrom cu o cota mare de periculozitate.

Dar nu despre emo, sau emo-kids si explicarea lui ne-am propus sa vorbim, ci despre climatul social si vinovatia morala a unor fapte adolescentine. Undeva, in tara, un baiat in virsta de 13 ani isi ucide prietenul – mai mare cu trei ani, injunghiindu-l; intr-un alt loc, un tinar de optsprezece ani violeaza o fetita de cinci ani dupa ce o omorise cu zece lovituri de ciocan; o orgie sexuala cu minore ademenite si violate, dintr-un apartament, se lasa cu condamnari de ani grei de temnita; bataile din salile de clasa si din curtile scolilor au devenit un fapt cit se poate de obisnuit; scandalurile si violentele din discoteci, de asemenea. Se poate spune ca ne aflam in epicentrul unor manifestari juvenile scapate de sub control, in care victimele sint, deopotriva, parinti si copii.

Dar cine sint, de fapt, vinovatii?

Opiniile converg spre aceleasi personaje, chiar daca cuantificarile se diferentiaza. Principalii acuzati sint considerati climatul social pervers si pervertit, dar si cel familial, sub ofensiva practicilor occidentale. Alaturi de refuzul sau incapacitatea de adaptare. Teribilismul, lipsa de comunicare si pretentia de independenta, pe fondul precaritatii educatiei in cei sapte ani de-acasa, dar si al carentelor instructiei scolarte. Un cerc vicios din care nu se poate iesi. Amplificat de ingredientele servite permanent de televiziuni, in primul rind, prin programe si productii ce sugereaza si incita la violente si vulg, la insubordonare si minimalizarea valorilor morale traditionale.

Ce semeni, aceea culegi! Reactiile pe marginea acestui gen de conduite sint dintre cele mai diverse, unele chiar categorice si incriminatoare. Cele mai multe sustin ca ne-am afla in fata unor aberatii comportamentale datorita lipsei de identitate si criteriilor valorice. Altele vizeaza direct o realitate palpabila: sa nu ne miram, dar nici sa nu avem indoieli – societatea noastra este bolnava; incepem clar sa ne aliniem la Uniunea Europeana! Asa-i cind dracu’ isi baga coada, este de parere altcineva, si asta intrucit copiii si adolescentii au probleme cu atit mai mari cu cit reperele etice sint mai confuze; ne aflam in fata unor generatii degradate, ai caror copii nu au nici un viitor… Nu am facut altceva decit sa citez.

Starea de ingrijorare a celor ce se simt, intr-un fel sau altul, responsabili fata de evolutia si tendintele comportamentului juvenil mi se pare una indreptatita. Dar solutiile iesirii din impasul ce poate duce spre tenebrele rateurilor educationale ireparabile nu stau doar in miinile parintilor si ale educatorilor din scoli, ci mai ales in cele ale guvernantilor. Prin politici de congruenta care sa sustina fundamentele sacre ale societatii, familiei si personalitatii fiecarui individ. Generatia copiilor depravati, asa cum o definea un cunoscut psiholog, trebuie sa ramina doar ca o exceptie, un fenomen atipic izolat si efemer, nicidecum sa evolueze spre alte dimensiuni si forme ce pot deveni cu adevarat periculoase pentru spiritul romanesc. Iar acolo unde cuvintul nu zideste, nuielusa fermecata poate face adevarate minuni.
Fiindca, pina la urma: cine-s vinovatii, daca nu noi, toti?!