Pe apele în care se pescuiește intens, unde peștii sînt obișnuiți cu cele mai diverse feluri de momeală, vom avea rezultate bune cu momeli „uitate” demult. Este cazul boabelor de mazăre, care chiar și în zilele noastre sînt tot atît de prinzătoare pe cum au fost pe vremuri. Avantaje: momeala este ieftină, ușor de procurat, și nu necesită preparare (luată din cutia de conserve, boaba poate fi pusă direct în cîrlig). Este o momeala excelentă pentru clean, roșioară sau babușcă. În schimb, celelalte specii de pești nu se prea dau în vînt după boabele de mazăre. Mazărea conservată este mai moale și mai aromată decît cea păstrată la congelator. De aceea, este indicat ca boabele de mazăre conservate și măcinate să fie un ingredient principal al materialului de nădire. O rețetă simplă este zdrobirea boabelor și amestecarea cu miez de pîine proaspăt. Cocoloașele se obțin prin umezirea cu lichidul din conserva în care au fost păstrate boabele. Boabele de mazăre păstrate la congelator sînt mult mai rezistente în cîrlig și au o culoare mai închisă, mai naturală. Componentele unui montaj de finețe sînt: cîrlige nr.16 și un forfac de 0.12 sau 0.14 mm. Cu bobul de mazăre se pescuiește mai ales pe timp de vară, cu un echipament tip match sau o vargă ușoară de carbon (în funcție de locul de pescuit). Cîrligul trebuie să fie întotdeauna în apropierea fundului apei, mai rar „între ape”. Dacă sesizăm mușcătura imediat după lansare, vom micșora adîncimea. (Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns