Învăţământul profesional devine obligatoriu pentru elevii care susţin Evaluarea Naţională din acest an şcolar şi nu reuşesc să ia minim media 5.
Articolul 2, aliniatul 10 din Ordinul privind organizarea şi desfăşurarea admiterii în învăţământul liceal de stat pentru anul şcolar 2020-2021, stipulează faptul că „la proceul de admitere în învăţământul liceal de stat pentru anul şcolar 2020-2021 participă numai elevii care au susţinut evaluarea naţională şi a căror medie de admitere este minimum 5”
Ordinul a fost publicat joi dimineaţa în Monitorul Oficial şi este semnat de ministrul interimar al Educaţiei, Daniel Breaz.
Astfel, elevii sub 5 nu vor intra în procesul de repartizare la licee, singura formă de învăţământ pe care o pot urma fiind doar profesionala, care durează 3 ani şi poate fi în sistem clasic sau dual.
Reamintim faptul că media de admitere la liceu se calculează în funcţie de media de la Evaluarea Naţională (contează 80% în calcul mediei de admitere la liceu) şi media generală de absolvire a gimnaziului (contează 20%). Dacă media de la EN şi media de la finalul claselor V-VIII nu este minim 5, elevul nu intră în repartizarea la liceu, fiind obligat să meargă la profesională.
Ce se va întâmpla cu ceilalți copii? Cel mai probabil vor îngroșa rândurile celor pierduți pe drum de statul român. Și asta pentru că celor care iau decizii în învățământul românesc le este mai simplu să îi șteargă din statistici pe cei care au cea mai mare nevoie de ajutor, decât să îi sprijine pentru a își atinge potențialul maxim.
Cu elevii care vor avea note sub 5 s-a inteles!!! Dar cum e posibil ca profesorii repetenti, adica cei cu note sub 5, sa ajunga sa predea elevilor? Lor li se mai da o sansa, cu testari suplimentare care sunt o facatura, sa treaca de 5. Oare Ministerul Educatiei Nationale chiar e condus de imbecili? E discriminare clara.
Cu tot respectul, dar acest Ordin al Ministerului de Invatamint mi se pare unul cretin. In toate sferele de activitate iti trebuiesc oameni pregatiti si meseriasi cu inalta calificare pentru a putea presta servicii de calitate. Daca umplem scolile profesionale cu repetenti nu vom avea mina de lucru calificata, ci cirpaci ca si cei ce au elaborat acest ordin. Ce ne place sa ne scaldam in mediocritate….
Desființarea școlilor profesionale e unul dintre puținele lucruri fundamental bune care s-au întâmplat în învățământul românesc. Motivele pentru care s-au desființat și ce s-a intenționat prin asta sunt discutabile, dar efectul e absolut benefic! Acum însă în loc să le reînființăm și să ne întoarcem în urmă, mai bine evoluăm și dezvoltăm forme noi.
În urmă cu 200 de ani omul trăia aproximativ 60 de ani, intra în muncă la 15 ani și făcea ACELAȘI LUCRU timp de 40 de ani. Acum 200 de ani școlile profesionale erau necesare. Copilul învăța între 12 și 15 ani o meserie pe care o practica neschimbată 40 de ani.
Dinamica din piața muncii s-a schimbat. Meseria pe care o învață elevul între 15 și 18 ani, într-o școală profesională, s-ar putea să nu mai existe când același elev va împlini 40 de ani. Iar dacă la 40 de ani îl băgăm pe programe de reconversie profesională, meseria învățată la 40 de ani nu va mai exista când el va împlini 60 de ani.
În Suedia și Germania bărbații ies la pensie după 67 de ani. În Australia au deja un program cu prelungire treptată până la 70 de ani în 2035. Același lucru se proeictează și-n Italia. Prin 2060, bărbații vor ieși la pensie pe la 75 de ani, cel mai probabil. Cei care au acum 15 ani, în 2060 vor avea abia 56 de ani și vor mai avea încă aproximativ 20 de ani până la pensionarea care va veni în jurul anului 2080. De câte „școli profesionale” organizate cel puțin din 20 în 20 de ani vor avea nevoie acești tineri?
E o realitate verificată aproape în toată lumea că, în epoca postindustrială, instituția școlii nu are capacitatea de a mai pregăti profesional tinerii. Până înțelege școala necesitățile din piață, până identifică noile meserii, până pregătește curricule și planuri cadru, până formează prima promoție de „meseriași”, nu doar că e posibil ca în piața muncii să nu mai fie cerere pentru meseria respectivă, dar e posibil ca meseria însăși să nu mai existe.
Nu spun că în ceea ce face școala acum nu sunt și părți bune. Nu spun că învățământul dual nu e bun, dar dacă ai viziune de ansamblu, înțelegi că formele de acum nu sunt decât cârpeli pe o haină veche și neadaptată necesităților curente.
Trebuie să ne pregătim pentru interdisciplinaritate și meserii care vor exista doar 10-15 ani până când vor fi înlocuite de altele.
Iar dacă rostul școlii nu este să pregătească „meseriași” atunci poate că rolul școlii e să pregătească oameni care să poată aborda ușor, după 20 de ani, orice traseu educațional.
Internetul și implanturile neuronale ale lui Elon Musk vor face în câțiva ani livrarea de cunoștințe ca absolut inutilă. Dar e suficient ca tânărul să dețină cunoștințe sau e important ce face cu ele, cum le coroborează, cum le exploatează.
Poate mai puțină livrare de cunoștine și mai multă epistemologie în școală va face ca în 20 de ani, în loc să producem elevi care știu să reproducă conținuturi, să producem elevi care știu să învețe, elevi care ÎNȚELEG conținuturile și care au capacitatea să le interelaționeze.
Poate că o educație STEM veritabilă, chiar dacă nu-i dă tânărului nicio meserie în mod concret, îl va face ca după împlinirea vârstei de 20 de ani să poată ÎNȚELEGE și să poată ÎNVĂȚA orice meserie.
Nu trebuie să ne grăbim să aruncăm tinerii pe piața muncii. Trebuie să le dezvoltăm acele abilități și competențe care să-i poată face să învețe după vârsta de 20 de ani (chiar și singuri) meseriile pe care le va cere piața muncii.
Meseriile din prezent cer o mai mare competență decât cele care purtau același nume în urmă cu 30 de ani.
O absolventă de liceu nu mai e capabilă să fie nici secretară, nici funcționară pe undeva și nici măcar recepționeră la vreun hotel.
O secretară competentă se formează după ce persoana a absolvit o facultate, stăpânește bine limba și are cunoștințe variate în domeniile economic și juridic.
O recepționeră de hotel „de calitate” are nevoie de cunoștințe de psihologie și economie plus câteva limbi străine. Un șef de magazin de supermarket, ca să poată fi eficient, are nevoie de bagajul de cunoștințe și competențe pe care i-l dă o facultate din domeniul economic.
Formarea profesională a tinerilor, executată punctual, pe profesii și meserii trebuie să înceapă după ce aceștia au împlinit 20 de ani și după ce ne-am asigurat că au fixate cunoștințele, abilitățile și competențele elementare.
Am fost pus în situația de a susține cursuri de „calcul economic” ori de „introducere în Excel” către cursanți care nu aveau fixate concepte de bază, cum ar fi rapoartele și fracțiile. Iar astea se învață în clasa a VI-a. Un tânăr care n-a înțeles fracțiile n-o să fie niciodată nici un bucătar bun și nici un chelner bun.
Formarea profesională a tinerilor, executată punctual, pe profesii și meserii, trebuie să se facă ori în universități ori în colegiile terțiare (școlile postliceale). Iar până acolo, trebuie să ne asigurăm că școala a livrat cunoștințele teoretice, acestea au fost ÎNȚELESE, iar tinerilor li s-au format abilitățile și competențele transversale.
Înființarea școlilor profesionale nu înseamnă în prezent decât să-i învățăm pe tineri meserii de acum 10 ani, folosindu-ne în atelierele și laboratoarele școlilor de unelte și utilaje de acum 20-30 de ani.
Reînființarea școlilor profesionale pentru tinerii până în 20 de ani înseamnă să ne aflăm în treabă și să tragem pe linie moartă milioane de tineri!
Bun, și acum vine întrebarea pertinentă: „Ce facem cu cei care iau sub 5 la Evaluarea Națională?”. A-i trimite pe unii la liceu și pe alții la profesională e o tehnică specifică epocii industriale și seamnă cu procedurile de pe vremea lui Ceaușescu, când marfa bună pleca la export și cea proastă pe rafturile din România.
Pe cei care iau sub 5 la Evaluarea Națională ar trebui să-i oprim în școlile generale, să construim pentru ei programe speciale de recuperare, ca într-un an sau doi, când vor da iarăși Evaluarea Națională să ia peste 5!