• în ultimii ani, 14 specii de pești au dispărut cu desăvîrșire din apele Siretului • poluarea și braconajul au reușit să distrugă în timp record ceea ce dăinuia de mii de ani • „dacă nu se va aplica legea cu strictețe vom asista în curînd la o adevărată tragedie pe Siret”, a opinat prof. univ. dr. Battel Klaus Werner, specialist în zona Bazinului Siret
Vremurile cînd pescarii se întorceau de pe Siret ori de pe lacurile de acumulare de la Galbeni sau Răcăciuni cu kilograme bune de pește au devenit istorie. Astăzi, pescarii amatori dornici să-și încerce iscusința și răbdarea trebuie să se mulțumească cu iazurile din județ ori cu cele din alte zone ale țării, plătind taxe destul de piperate dacă vor să prindă pește. Și aceasta pentru simplul motiv că pe Siret ai toate șansele să stai zile în șir fără să vezi măcar culoarea mrenei sau a scobarului. Explicațiile acestui fenomen dezastruos sînt pe cît de simple, pe atît de dramatice. „Siretul este principalul colector de ape poluate din toată Moldova, în aval de Suceava, Piatra Neamț, Roman și Bacău. E drept că, după 1989, o bună parte din poluatori au ieșit din scena economică, însă substanțele poluante sînt încă active pe alocuri. Totodată, mai există și o poluare cronică de intensitate redusă, dar foarte lungă ca durată. Apoi, mai există poluarea accidentală care nu a fost eliminată, ea realizîndu-se frecvent și acum, în ciuda tuturor măsurilor luate pe hîrtie de ochii Uniunii Europene. Ultima catastrofă piscicolă s-a înregistrat în anul 2001, cînd s-a deversat cianură din fabrica de detergenți de la Fălticeni și s-a distrus integral fauna piscicolă între Dolhasca și vărsarea rîului Moldova în Siret”, ne-a declarat profesorul universitar Battel Klaus Werner, din cadrul Universității Bacău. Domnia sa studiază bazinul Siretului din 1967, înregistrînd de-a lungul anilor toate modificările suferite de speciile de pești înregistrate în acest rîu. Concluziile la care a ajuns în ultimii ani sînt cutremurătoare atît pentru specialiști, cît și pentru pescari. „Din studiile efectuate în zona centrală a Siretului, am constatat că din 38 de specii de pește, mai există la ora actuală doar 24”, a spus profesorul Battel.
O altă cauză care a contribuit la diminuarea masivă a peștului din Siret a fost și amenajarea hidrotehnică a bazinului Siret. „Prin această amenajare s-a perturbat structura naturală a asociațiilor piscicole din Siret, dispărînd specii de apă curgătoare precum scobarul, cleanul sau mreana. Transformarea din apă curgătoare în apă stătătoare a schimbat și caracterul hranei, apărînd dificultăți și la reproducerea peștilor. În aceste condiții s-au dezvoltat specii adaptate la noile condiții, precum carasul, șalăul, bibanul, plătica. Însă necazul cel mare al lacurilor de acumulare este că, în fiecare an sau o dată la cîțiva ani, se face o vidare (secare) a lacurilor, fapt ce a făcut ca pește precum carasul să devină o specie rară”, a mai spus profesorul Battel.
Ca și cînd poluarea și statutul aparte al lacurilor de acumulare nu ar fi suficient pentru perturbarea faunei piscicole din Siret, un alt factor a contribuit și contribuie serios la acest fenomen. „Există, din păcate, un braconaj de mare amploare. Ori, în condițiile în care braconajul și poluarea rămîn nepedepsite, iar jandarmeria, poliția, asociațiile piscicole nu protejează apele, toate zbaterile specialiștilor sînt zadarnice”, a concluzionat profesorul universitar Battes Klaus Werner.
Cum legea în România nu se prea aplică, iar specii de pește precum lostrița, mihalțul, lipanul, scobarul sau mreana sînt pe cale de dispariție nu va fi de mirare ca, în condițiile de azi, să ne trezim cu apele noastre curgătoare pustii. Iar atunci va fi prea tîrziu. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns