Acum cu pandemia de coronavirus teama de a contacta acest virus ar trebui să ne facă ceva mai precauți. Cel puțin când vine vorba de atins lucruri, încă există teama de a nu ne îmbolnăvi. Ori în lăcășele de cult se obișnuia inchinatul și sărutatul icoanelor sau cel puțin atingerea acestora cu fruntea spre exemplu.
În fapt, coronavirusul nu schimbă credința omului. Însă în mod cert sunt aspecte ce țin de decenţă, bun simţ de a nu face anumite gesturi. Sunt reguli nescrise ce ar trebui respectate indiferent că vorbim de un context pandemic ca cel din vremurile actuale.
Fără atingerea veșmintelor
Acest obicei are rădăcini străvechi, considerându-se că cel care poartă veșmintele este purtător de har, la fel ca și ceea ce poartă. Veșmintele preoților erau atinse ca și când prin acest gest s-ar fi putut primi o binecuvântare să spunem. Mai mult decât atât, în trecut se obișnuia a pune pe cei mici așezați pe jos în fața altarului, urmând ca preoții să treacă peste ei, atingându-i cu veșmintele lor.
În fapt, acest gest denotă de ce veșmintele bisericești sunt speciale. Există un adevăr în asta, pe care îl putem înțelege încă din faza de croire a acestor veșminte. Un producător autohton, Crilovic din Vaslui este exemplul notoriu aici. Produce și la comandă textile pentru preoți, diaconi, acoperăminte pentru biserică de asemenea. Astfel de comenzi sunt speciale, mai ales că în unele cazuri sunt necesare acoperăminte pentru moaște.
Implică cunoștințe de croitorie și design vestimentar, completate de cele de istorie a religiei. Sunt respectate dogmele bisericești. Cei care cos vesminte bisericesti Crilovic trebuie să lucreze cu migală, fiind multă muncă manuală la mijloc.
Nu este exclus să fie impusă o perioadă de post și rugăciune celor care ar urma să execute comenzi speciale, de haine pentru înalţi prelați.
Regula pentru un bun creștin este de a nu atinge veșmintele preoților, deranjând și întrerupând activitatea cu un astfel de gest. Ori în această perioadă cu atât mai mult este descurajat acest gest. Însă nu este o restricție ce ar putea dăuna sau afecta în vreun fel pe credincioși.
Reguli în lăcășele de cult
Pentru că este și acest risc de îmbolnăvire, cei care frecventează lăcășele de cult ar trebui să știe că la icoane închinatul este un gest de smerenie și poate fi de ajuns. Fără a atinge și a săruta icoana, este cu atât mai sigur pentru toată lumea.
În ceea ce privește împărtășania, pe fondul unor discuții complexe ce au existat, s-a ajuns la concluzia și decizia ca lingurița folosită să fie cea de argint cum se obișnuia. Dar, atenție, după fiecare credincios aceasta se va dezinfecta, pentru a elimina riscul de îmbolnăvire.
În această perioadă restricțiile încep să fie mai relaxate. Cu toate acestea, este încurajată mai degrabă participarea la slujbe în aer liber, în curtea lăcășelor de cult. Pentru cei care intră în biserică trebuie avut în vedere că aglomerația nu este un context dorit, ci de evitat.
reguli pt maimute
spovedanie de la 2 m?
plexiglas la pangar?
usi deschise cu cotul, cu genunchiul, cu capul, nu cu usa.
masca pe faţă pana iti ajunge oxigenul la 80% si pici cu capul de marmura…
dar de sistemul imunitar, aerosoli, vitamina D, alte masuri pe care insusi mister Tatauru le-a pus in praftica cu succes, de vreme ce s-a perindat in toate focarele din tara si nu a patit nimic, despre asta nu spune nimeni nimic.
nici despre faptul ca virusul si-a pierdut semnificativ din vigurozitate, in urma mutatiilor si a vremii calde.
marfa pt prosti.