Lecția de voință de la Ludași – Balcani

• Geanina Șoșa, o fetiță de 15 ani din Ludași-Balcani, a aruncat în aer ideile preconcepute referitoare la calitatea slabă a învățămîntului din mediul rural • ea s-a încăpățînat să opteze pentru Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, deși știa că nu părinții nu au bani să o țină la școală în Bacău

Arhiva de idei preconcepute a multora dintre noi cuprinde, printre altele, și o zicere potrivit căreia calitatea învățămîntului din mediul rural ar fi foarte scăzută și diferența dintre cunoștințele elevilor de la sate și cele ale elevilor de la oraș ar fi egală cu cea de la cer la Pămînt. Un punct de vedere care, cel puțin pentru unii, are, pe zi ce trece, valoare de axiomă, dar care a fost aruncat în aer de o fetiță de 15 ani din Ludași – Balcani. Pe Geanina Șoșa, cea care a îndrăznit să demonteze perceptele orășenilor, am întîlnit-o în fața casei părintești. Casă trainică, cu etaj. Perdelele imaculate de la ferestre, apretate și aranjate cu bun gust, ori curtea care strălucea de curățenie îți spuneau că proprietarii nu sînt bogați, dar cu siguranță sînt harnici. Fata era pe picior de plecare către bibloteca din Balcani. Dorea să-și schimbe cărțile pe care le-a luat acum o săptămînă. Am însoțit-o și, la o masă de lîngă rafturile cu cărți, am aflat povestea celei care poate oferi oricui lecții de voință. „Mi-a plăcut întotdeauna să învăț. De altfel, nici nu e prea greu. Cred că ultima notă de patru am luat-o în clasa a II-a. Sînt foarte atentă la ore și asta mă ajută să plec acasă cu lecțiile pe jumătate învățate. Dimineața, înainte de a pleca la școală, mai învățam cam o oră, două, după ce o ajutam pe mama la treburile casei”, și-a început povestea Geanina Șoșa. Cu profesorul de matematică Gheorghe Avram ca diriginte în primii trei ani de gimnaziu, fetei nu i-a trebuit prea mult să se îndrăgostească de știința numerelor, dar nu numai. Atunci cînd în școală s-au organizat primele cursuri de informatică, a fost printre primii care s-a interersat de ele. A trebuit, însă, să renunțe repede la idee, pentru că prețul acestora, 500.000 de lei de persoană, era peste puterile familiei Șoșa. „A vrut să meargă la cursuri și fratele meu Vasile, care este cu un an mai mic decît mine, dar un milion de lei a fost prea mult pentru noi. Pînă la urmă nu ne-am mai dus nici unul”, continuă Geanina. Dragostea pentru matematică, a rămas, totuși, intactă și nimeni nu s-a mirat atunci cînd au aflat că aceasta vrea să ajungă la o clasă de matematică-informatică a unui liceu din Bacău. De altfel, nici alegerea liceului nu a fost o greutate pentru Geanina, care a optat din prima pentru Colegiul Național „Vasile Alecsandri”. „Am o prietenă care este deja elevă la «Alecsandri» și mi-a povestit cum e acolo. Apoi, a contat și părerea domnului profesor Avram, care mi-a spus că e o alegere bună”, explică Geanina Șoșa. Cu o medie de admitere de 8,63, aceasta a fost repartizată fără probleme la colegiu băcăuan. Problemele aveau totuși să apară, dar dintr-o altă direcție.

Visuri scăldate cu lacrimi

Soții Vasile și Crenguța Șoșa au patru copii, Geanina, Vasile, Ciprian și Gabriela, și sînt, de cînd se știu, truditori care și-au cîștigat existența muncind pămîntul. A fost și este singura sursă de venit a familiei. Măritată la 19 ani, femeia a trăit toată viața cu visul de a-și vedea copiii învățînd carte.”Mama ține foarte mult să învățăm bine. A învățat și ea foarte bine, dar a trebuit să se oprească după opt clase. Visul ei e să mergem mai departe, dar din păcate nu avem bani. Uneori am văzut-o pe mama plîngînd, pentru că vrea să ne ofere mai mult, dar nu poate. Știam foarte bine că, orice liceu aș fi ales, nu puteam să mă duc acolo și, la un moment dat, chiar mă gîndeam să mă înscriu direct la Balcani, la școala de arte și meserii. A fost domnul profesor Avram, care m-a îndemnat, totuși, să mă înscriu la «Alecsandri»”, mărturisește Geanina, după care izbucnește în plîns. Era pentru prima dată cînd a lăsat lacrimile să-i apară pe chip. Repartizarea la colegiu băcăuan a venit aproape de la sine, dar nu a fost să fie o clasă de matematică-informatică, ci una de filologie. „Nici o problemă. Sînt sigură că o să mă descurc”, spune, acum, Geanina. De altfel, acesta ne mărturisește că ar vrea să ajungă profesoară de limba engleză. Pare sigur că va reuși. E prea ambițioasă să nu o facă și, apoi, pare a fi născută sub o stea norocoasă. Acea stea care a făcut ca doi oameni cu suflet mare, profesorii Viorica Grigore și Adrian Fuioagă, directorul adjunct al Colegiului Național „Vasile Alecsandri”, respectiv directorul Colegiului Tehnic „Anghel Saligny”, să-i deschisă calea către liceul la care a visat patru ani. Povestea liceencei Geanina Șoșa de abia a început. (Eduard CUCU)