Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Bacău (ADIB) a comandat anul acesta un studiu privind bilanțul apei și pierderile de la Compania Regională de Apă Bacău (CRAB) pentru anul 2020. Radiografia efectuată de firma Elsaco arată că peste 60% din apa care intră în sistemul CRAB nu aduce venituri. Concluzia trasă atât de specialiști, cât și de Consiliul Director al ADIB este că trebuiesc luate măsuri concrete de toți factorii implicați – ADIB, CRAB și primăriile, care sunt proprietare pe sistemele de distribuție.
Situația actuală, prezentată de firma Elsaco în ședința consiliului director al ADIB, este destul de gravă. Astfel, din cele 34 de milioane de metri cubi de apă care intră în sistemele CRAB, 20 de milioane nu aduc venituri. Cea mai mare parte sunt pierderi fizice, din cauza infrastructurii precare, o parte sunt consumuri nefacturate, iar un procent mic îl reprezintă pierderile comerciale.
Principala cauză găsită de speciliști o reprezintă infrastructura veche, cu grad ridicat de uzură, dar și infrastructura nouă, cu deficiențe de proiectare. Este și punctul subliniat de președintele consiliului director al ADIB, în persoana președintelui CJ Bacău, Valentin Ivancea, care a spus că implicarea deținătorilor de rețele, adică a Primăriilor, este esențială pentru eficientizarea CRAB. Iar aici, Primăria Bacău este principalul actor.
„E ușor de găsit un vinovat, CRAB. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Vreau să fiu clar. Din cele 20 de milioane de metri cubi care nu aduc venituri, 10 milioane sunt pe municipiul Bacău. Cele 10 milioane le plătim noi, cetățenii. Avem conducte uzate, care generează pierderi enorme. Nu poți eficientiza o companie, dacă nu creezi mijloacele. Dacă vom continua așa, vom ajunge în colaps la CRAB. Cel mai indicat ar fi să creem un regulament prin care să obligăm primăriile să reabiliteze conductele. Situația se degradează și nu mai putem aștepta”, a declarat Valentin Ivancea, în cadrul întâlnirii consiliului director al ADIB.
Studiul elaborat de firma Elsaco și prezentat astăzi public de conducerea ADIB, care pe lângă situația găsită, aduce și o serie de soluții, va fi trimis către ANRSC pentru aprobare. După aceea va fi trimis, cu eventuale modificări, către toți membrii ADIB pentru implementarea măsurilor.
O serie de soluții care ar fi? Să mai creștem oleacă prețul la o f*tută de apă fără presiune, iar asta în cazul în care este și nu crapă vreo țeavă.
F inteligent ivancea! Nu e chel degeaba.
In privat asta înseamnă management prost.
Dar in politica și la stat nu e ca in privat…
poi iata un exemplu din germania de la nemti adik sau daca vreti dupa nationala de fotbal al germaniei die mannschaft sau pantzerul german:
Cum nemţii sunt recunoscuţi ca fiind aşi în domeniul pierderilor de apă, am apelat, prin Fundaţia Aquademica, la cei mai buni. Şi am fost să-i vedem cum acţionează. Şi să învăţăm de la ei.
Germania este ţara cu cele mai mici pierderi (sub 10%), având, deci, cele mai eficiente metode de a gestiona pierderile de apă. Schimbul de experienţă ne-a oferit posibilitatea de a afla aspecte privind logistica utilizată în vederea managementului pierderilor de apă.
Punctul forte al sistemului de alimentare cu apă în Germania îl reprezintă infrastructura. De exemplu, sistemul de alimentare cu apă din Munchen este realizat, în cea mai mare parte, din conducte metalice (oţel turnat, protejat la interior cu beton, fontă ductilă); inclusiv branşamentele sunt tot din oţel. Majoritatea conductelor sunt poziţionate în trotuar, apometrele fiind în subsol. Presiunea din reţea este de 6 bari, având reductoare de presiune la branşamente. Apometrele se citesc o dată pe an, în sistem de autocitire, factura fiind lunară, pe baza unui consum estimat.
Reţeaua este prevăzută cu hidranţi subterani şi supraterani, vane de manevră îngropate, robineţi de concesie – toate armăturile fiind uşor de identificat cu ajutorul plăcuţelor tipizate. Pe fiecare plăcuţă este trecută armătura la care se face referire (V, H), distanţa faţă de reper, diametrul conductei pe care este montat, poziţia normală de deschidere (dreapta-stânga) şi codificarea activului în GIS. Se pune un accent foarte mare pe identificarea cu uşurinţă a hidranţilor, majoritatea hidranţilor supraterani fiind prevăzuţi cu mecanisme de protecţie la îngheţ, sub forma unei cutii. Distanţa între hidranţi este între 80 şi 100 m. Mentenanţa armăturilor se face obligatoriu anual, fiind remediate problemele identificate – vane care nu închid, hidranţi greu manevrabili etc.
Compania de apă este obligată de comunitate să depună toate eforturile pentru reducerea pierderilor de apă. Dacă e nevoie de mai multă apă, atunci şi zona de protecţie sanitară trebuie să fie mărită, pentru ca o localitate să se poată dezvolta. Există un normativ german, W-392, în care este precizat că toate reţelele trebuie verificate. Prin urmare, toate companiile de apă se conformează şi verifică toată reţeaua. Verificarea reţelei se face îndeosebi cu ajutorul corelatorului, corelând – din armătură în armătură – armături care se găsesc din 100 m în 100 m. O altă metodă utilizată este cea cu ajutorul microfonului de sol: se ascultă tija de pe branşament. Aceste tije se găsesc la îndemână, nefiind necesară deranjarea abonaţilor.
Pentru conductele mari, cu diametru de peste 300 mm, verificarea se face izolând tronsoane de conductă, prin închiderea vanelor, şi alimentarea tronsonului prin debitmetre aflate pe autolaborator. Debitul ar trebui să arate zero, tronsonul fiind izolat de restul reţelei. Ascultarea vanelor indică dacă pe acest tronson izolat există pierderi de apă. Dacă pierderile sunt foarte mici, atunci nu se intervine şi se menţine sub observaţie.
O altă metodă, utilizată cu succes în zonele de case sau unde există reţele mai mici, este măsurarea debitului minim cu ajutorul unor dispozitive legate prin hidranţi. Zona ce urmează a fi verificată este delimitată de restul reţelei prin închiderea vanelor. Alimentarea în zonă se face printr-un debitmetru montat pe autolaborator, care este legat la doi hidranţi. Astfel, se află debitul minim care intră în zonă, măsurând pierderea existentă în zonă. Se închid diverse tronsoane din acea zonă pentru a identifica porţiunea cu defect. Se corelează, pentru a localiza cu exactitate locul defectului. După reparaţie, se verifică din nou zona. Această metodă este foarte utilă, mai ales în cazul reţelelor din PVC şi polietilenă, materiale care nu transmit zgomotele emise de pierderi.
În Munchen există o reţea permanentă de loggeri de zgomot. Sunt în număr de 400, dar această metodă este folosită mai ales pentru monitorizarea reţelei. Timpul necesar colectării şi interpretării tuturor loggerilor este destul de mare, ei fiind verificaţi, cu preponderenţă, în zonele în care există indicii de pierderi.
Un exemplu interesant de reducere a pierderilor a fost într-o localitate mică, în care au fost identificate 21 de defecte. Reducerea pierderilor a fost vizibilă doar după ce a fost remediate 17 dintre ele.
Pentru prestatorii de servicii care au nevoie de apă în diverse activităţi sau pe şantiere, compania de apă face un contract şi le înmânează o stativă contorizată pentru hidrant. Inclusiv colegii de la canal folosesc stativa contorizată, măsurând apa utilizată. Abonaţii care informează compania de apă că se aude un zgomot la branşamentul lor, iar acel zgomot se confirmă ca fiind pierdere de apă, vor primi o recompensă de 50 de eur
Stimate domn!CRAB nu știe cum să reducă pierderile!!el știe să mărească pierderile.
Ti ai dat doctoratul in pierderile de apa in Germania? Vezi ca aici suntem pe alta planeta…
Nu am doctorat în Germania hai pa
la noi acum:Situația actuală, prezentată de firma Elsaco în ședința consiliului director al ADIB, este destul de gravă. Astfel, din cele 34 de milioane de metri cubi de apă care intră în sistemele CRAB, 20 de milioane nu aduc venituri. Cea mai mare parte sunt pierderi fizice, din cauza infrastructurii precare, o parte sunt consumuri nefacturate, iar un procent mic îl reprezintă pierderile comerciale.
principala cauză găsită de speciliști o reprezintă infrastructura veche, cu grad ridicat de uzură, dar și infrastructura nouă, cu deficiențe de proiectare. Este și punctul subliniat de președintele consiliului director al ADIB, în persoana președintelui CJ Bacău, Valentin Ivancea, care a spus că implicarea deținătorilor de rețele, adică a Primăriilor, este esențială pentru eficientizarea CRAB. Iar aici, Primăria Bacău este principalul actor.
Analiza indică faptul că, anul trecut, circa 20,5 milioane de metri cubi de apă (mai mult de 60% din cele 30 de milioane de mc apă intrată în sistem în tot județul), nu au realizat venituri operatorului regional
E ușor de găsit un vinovat, CRAB. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Vreau să fiu clar. Din cele 20 de milioane de metri cubi care nu aduc venituri, 10 milioane sunt pe municipiul Bacău. Cele 10 milioane le plătim noi, cetățenii. Avem conducte uzate, care generează pierderi enorme. Nu poți eficientiza o companie, dacă nu creezi mijloacele. Dacă vom continua așa, vom ajunge în colaps la CRAB. Cel mai indicat ar fi să creem un regulament prin care să obligăm primăriile să reabiliteze conductele. Situația se degradează și nu mai putem aștepta”, a declarat Valentin Ivancea, în cadrul întâlnirii consiliului director al ADIB.
Ponderea este reprezentată de pierderile fizice – 54%, la care se adaugă consumurile nefacturate – 5% și pierderile comerciale – 1%. „Din apa facturată, deci cea care aduce venituri companiei CRAB, doar 29% reprezintă consum facturat utilizatorilor finali, deci apă la tarif de rețea de distribuție, iar 11% este apă facturată la tarif de transport”
Cert este că pierderile cele mai mari sunt înregistrate în sistemul de alimentare cu apă a municipiului Bacău – peste 9,9 milioane de metri cubi, urmate de cele de la conducta de aducțiune Dărmănești-Onești, restul fiind la nivelul celorlalte localități din județ – Moinești, Târgu Ocna, Dărmănești, Dofteana, Buhuși etc.
Municipiul Bacău: pierderi de aproape 10 milioane de metri cubi de apă
In satul Luncani – Margineni, la un baazin de apa aflat in administrarea CRAB de cel putin 10 ani se scurge apa pe la supraplin motivat de lipsa unei vane de inchidere automate . Astfel in cazul in care, de exemplu vineri , pe seara se umple bazinul, apa tot curge, cel putin pana dimineata , cand apar cei de la CRAB sa verifice nivelul . Si se verifica nivelul zilnic, de ani de zile. Desi s-au facut sesizari celor care vin in verificare. Pentru o piesa care sa comande electronic inchiderea alimentarii sunt platiti 2 oameni si folosita o masina zilnic. Plus pierderi de zeci de m.c. de apa
Vad ca lumea continua sa prinda fluturi. Sunt curios cum ar reactiona primarii Bucurestiului, ai Clujului, Timisoarei, Iasiului, Constantei etc. daca le-ar zice operatorii ca este cazul sa puna banii comunitatii la bataie, ca sa inlocuiasca conductele de apa si canalizare!!!… La Bacau asta se poate. Am mai auzit baliverne de astea doar la PNT.
Eu vad in contractul de delegare scris negru pe alb (art. 36.5) ca operatorul are calitatea de investitor principal in retelele de apa si canalizare, atat ca investitor direct (din resursele proprii), cat si ca vehicul investitional (din sursele atrase).
Ca investitor direct, sursele de investitii sunt fie cele proprii (profitul, redeventa, amortizarea si impozitul pe profit care, conform legii, se intoarce la operator), fie imprumuturi contractate in nume propriu si restituite direct de catre operator. La Bacau CRAB-ul nu produce bani și, deci, nu are ce investi. Pe langa asta, operatorul nu este solvabil și, deci, este nebancabil. Acestea sunt strict problemele CRAB și ale ADIB. Care nu fac nimic sa rezolve problema.
Cand operatori ca ApaVital investesc in plina pandemie intr-un singur an (2020) vreo 10 milioane de euro numai din resursele proprii, ca sa nu vorbim de Apa Somes CJ, Aquatim ori RAJA Constanta, devine evident ca treaba-i putreda. Ca de fiecare data cand intervine politicul. Indiferent de partid, doctrina și ideologie. Nu exista imixtiune politica buna in activitatea companiilor publice. Doar rele, nocive, indiferent cum se numesc partidele: PSD, PNL, USR.
Ca vehicul investional, CRAB-ul este intr-o prapastie la fel de mare (ori, daca preferati r…t), chiar daca mai putin vizibila. Teoretic a inceput implementarea proiectului pe POIM, dar pana sa faca decontarile alea mari va trebui sa faca rost de bani de cofinantare. Cei 6%. De unde? Bancile nu ii imprumuta și nu ii vor imprumuta. Din Trezorerie? Și banii aceia trebuie restituiti de undeva? De unde? Uite asa se deschide larg usa unui „salvator” extern care la un moment dat se va oferi sa puna umarul la stabilitatea companiei. Iar asta va duce la un moment dat la nevoia modificarii legislatiei specifice și la privatizarea CRAB Bacau…
@DJDANY
Teoria ca teoria, da’ practica ne omoara. Asa si cu comparatia CRAB-ului cu sistemele germane. Cand Germania este tara cu cele mai mici pierderi din UE (10-12%), iar alte tari dezvoltate au pierderi muuult mai mari (25, 30 si chiar 40%), eu zic ca tinta naturala a companiilor romanesti este sa duca pierderile sub 30%. Ceea ce este si fezabil, si posibil, si sustenabil.
Cand dati exemplu Germaniei, nu uitati sa spuneti ca aici apa costa aprox. 8 lei/mc, iar canalizarea aproape 12. Cand pretul total platit de consumatorul final este de aproape 20 de lei / mc eu zic ca aceste companii au suficiente resurse sa tina retelele in cea mai buna stare. Numai la Bacau pretul este tinut politic (adica artificial) foarte jos (chiar ILEGAL de jos, daca tinem seama de prevederile HG677/2017, ceea ce face sa existe riscul ratarii proiectului POIM), cand cea mai naturala sursa de finantare a sistemelor de apa si canalizare este din incasarile de utilizatori.
Daca lucrurile nu se modifica radical in materie de tarife iar 2025 va mai prinde CRAB-ul vie, cu actionariat exclusiv public (ca acum), fac cinste cu un whisky single malt de 15 ani viitorului presedinte al CJB.
Ei, hai sa nu comparam tarifele din Romanica cu cele din Germania caci si salariile sunt departe. Tu zici ca in Germania metru cub apa + canalizare este cca 20 lei si la noi 7,71 lei. Pai sa analizam:
– la noi se plateste apa de ploaie, in Germania nu
– raport pret apa 1/3, raport salarii 1/5
– apa din Germania (am fost de vreo 5-6 ori in ultimii 14 ani) este „super-potabila”, la noi e cum e (uita-te la un microscop sa vezi ce e in apa CRAB-ului
– avarii garla la Bacau, in Germania nu prea
– familia mea din 3 membri consumam dupa apometrul meu verificat metrologic recent cca 12 mc si „stimata” asociatie de locatari, cu girul primariei, imi mai adauga in fiecare luna inca 2-3 mc de apa (ii zic ei coeficient AR) uneori mai mult. La un calcul simplu 15 mc X 7,71=115,65 lei. Daca impart la consumul meu masurat in apartament 115,65/12 iese un tarif de 9,64 lei/mc adica aproape jumatate decat cel din Germania. La asta mai pui presiunea de rahat-dupa ora 23.00 am 1,5 max 2 bari (ar trebui sa am 4 bari – stiai asta?), apa murdara, avarii … etc.
Asa ca nu mai bate campii, probabil lucrezi la CRAB sau la alta institutie de stat prost condusa cu tarife mari. Pretul la Bacau este foarte mare in raport cu ceea ce primim.Punct.
P.S. Da un search pe Google si vezi ca pretul la Bacau „nu e tinut politic jos”. Crezi ca toti suntem prosti. Sunt municipii resedinta de judet care au pret mai mic si livreaza apa la o calitate mai buna decat in comuna Bacau.
La Bacau preturile sunt mari si calitatea slaba la utilitati datorita CORUPTIEI. Punct.