Democratia second-hand

De mai bine de sase decenii formula preferata a politicienilor romani in materie de alegeri este cam aceeasi: o larga concentrare democratica. Sloganul a fost experimentat cu succes in martie 1945, cind la guvernare au accedat noile forte politice care l-au inscaunat la conducere pe dr. Petru Groza – moment ce a coincis cu schimbarea de sistem politic -, si s-a repetat apoi pina in decembrie ’89, fara ca intre timp sa fi constatat vreo schimbare semnificativa de nuanta.

Primul scrutin post-decembrist, din 20 mai 1990, s-a desfasurat sub semnul aceleeasi largi concentrari democratice, dar cu alti actori, desi consensul era acelasi: la vremuri noi, tot noi. In rastimpul celor optsprezece ani electoratul roman a avut parte de alte zece intilniri cu urnele: patru pentru alegeri locale si tot atitea pentru cele parlamentare, doua referendumuri nationale, mai multe scrutinuri partiale, dar si de europarlamentarele de anul trecut. Dermocratia romaneasca a urnelor are, asadar, un discurs elaborat si sustinut, decizia – prin verdictul urnelor, a maselor devenind o componenta definitorie. O componenta invocata si pretextata de mai toti liderii nostri politici la marcarea evenimentului din urma cu aproape doua decenii, cu FSN-ul si CPUN-ul ca actori determinanti, dar care au trecut sub tacere sinusoidele unor evolutii care ne-au marcat profund pe planul legalitatii si moralitatii. Atitudine ce demonstreaza ca in materie de festivism sintem imbatabili, reusind sa ascundem dupa degete ceea ce nu convine sau poate sa compromita.

Momentul reconstituirilor este unul favorabil bilanturilor triumfaliste; sau macar optimiste: alegerile pentru locale, de saptamina viitoare. Ne-am democratizat, ne-am dezvoltat economic, ne-am maturizat politic, promovam programe sociale ample s.a.m.d. Viitor de aur tara noastra are – daca ar fi sa acceptam neconditionat promisiunile candidatilor nostri la demnitatile publice locale. Toti sint corecti, competenti, de cele mai bune intentii. Spiritul civic, si nimic altceva, este cel care ii anima in fiecare demers al lor. Dar o ciudata amnezie ii cuprinde atunci cind vine vorba de coruptia generalizata, care ne-a devalizat avutia nationala aducind-o in stare de colaps si disociind societatea in bogati si saraci. Despre rapacitatea celor imbogatiti peste noapte si traumele pe care le triesc romanii. Despre violenta ridicata la rangul de virtute – vezi mineriadele si luptele de strada. Un timp al farsorilor si al prostituirii politice in care cel mai rau devine cel mai bun.

Lehamitea electoratului, a carui prezenta la urne devine tot mai alarmanta. Deziluziile si indoiala. Credibilitatea scazuta. Compromisul si compromiterea. Grupurile de interese. Iata adevaratele probleme ale democratiei noastre aflata in suferinta si in cautare de identitate si care nu fac altceva decit sa scada perceptia valorica asupra acelor reusite care, totusi, exista, asa cum ni le-a servit insusi primul-ministru mai zilele trecute, desi au fost contestate prompt de Opozitie.

Asadar, 20 mai 1990 si iunie 2008 sint doua momente dintr-un proces al democratizarii ce inca nu si-a gasit expresia celui mai autentic continut. Si care poate ar trebui sa reprezinte motivatia demersurilor politice ale celor pe care ii vom investi cu increderea noastra. Alaturi de programele lansate la apa in aceasta campanie a promisiunilor cu substrat populist, cu care ne-am obisnuit si de care ne-am suprasaturat.