Campionii de astăzi și de mîine „Stai să vezi ce-o să-i fac acum! 6-0 îi dau!”

Georgiana Pătrașc nu a împlinit încă zece ani, asta se va întîmpla pe 17 octombrie, dar are deja un palmares de invidiat în tenisul de cîmp de care s-a apucat acum trei ani. Talentul său nativ pentru tenis a fost pus în valoare și datorită unei firi energice și ambițioase, dar și înverșunării cu care se antrenează, de multe ori mai mult decît i se cere. Așa a ajuns să ocupe în acest moment locul al treilea în țară la categoria 8-10 ani și să se claseze pe poziția a șasea la finalele campionatului național din 2003, la care a fost foarte aproape de calificarea în semifinale. A participat la primul său turneu în septembrie 2000, la mai puțin de două luni de cînd a pus mîna pe rachetă, pentru ca pe 27 iunie 2001 să se impună pentru prima oară la un concurs, Cupa Municipiului Piatra Neamț. Aceea a fost prima dintr-o serie de șase victorii în competiții interne, la «10 ani» și la «12 ani», cărora li s-au adăugat alte 13 clasări pe podium. Nu are un fizic impresionant dar compensează prin viteză în execuții și mobilitate pe teren, calități cu ajutorul cărora a lăsat deseori cu buza umflată adversare cu un cap mai înalte decît ea. Programul de antrenamente și de turnee nu-i afectează, ca multor altora, performanțele pe plan școlar. Acum elevă în clasa a IV-a la Școala „Mihai Drăgan”, s-a evidențiat și la învățătură, dovadă stînd cele două premii I și un premiu al II-lea, în clasa a III-a, din cauza calificativului „bine” primit la limba germană, pentru că în rest are doar „foarte bine”.

De la gimnastică la tenis

Georgiana provine dintr-o familie cu o stare financiară precară și locuiește împreună cu mama sa, Carmen, și cu fratele său mai mic, Codrin, într-o garsonieră modestă din zona Miorița. Tătăl, Vali, a plecat la muncă în Italia, cu bani împrumutați. A moștenit înclinația pentru sport de la mama ei care a practicat handbalul, artele marțiale (centură verde) și gimnastica.

La șase ani și jumătate a fost luată de mînuță și dusă la sala de gimnastică unde a fost preluată de antrenorul Dan Pintilie. După două luni i s-a spus să renunțe la gimnastică întrucît nu avea mobilitatea necesară acestui sport. Următorul drum, care s-a dovedit a fi și cel mai bun, a fost făcut la terenurile de tenis de la baza Sport Club Bacău, unde a dat peste antrenorul Victor Vulpe. Tehnicianul a selecționat-o, imediat după ce i-a predat noțiunile de bază și a exersat primele lovituri. La două luni de la inițierea în tenis a participat la primul său turneu, Cupa CSȘ Bacău, și în primul tur a făcut un meci foarte bun cu Diana Balint, favorita numărul 2 a concursului, fiind observată de Mihai Ciuntea, coordonatorul secției de tenis de la SCM Bacău, care avea să-i devină antrenor din 2002. Turneele și victoriile au început să curgă. Acum trofeele se înghesuie unul lîngă altul în micuța garsonieră.

Turnee cu bani împrumutați sau de la amanet

Întrucît banii nu îi dau afară din casă pe membrii familiei Pătrașc, mama Georgianei este nevoită deseori să împrumute sau să amaneteze lănțișorul de aur pentru ca fata să poată participa la concursuri. Împrumuturile sînt apoi returnate și lănțișorul recuperat pe baza premiilor luate de Georgiana sau din deconturile de la club. În ultima perioadă, micuța tenismenă a găsit și un sponsor, Petre Andronache, unul dintre cei care a fost impresionat de jocul ei. Dar, de multe ori, participările la turnee, acolo unde se adună punctele, sînt limitate din lipsa banilor. Pentru că nu are cu cine-l lăsa acasă pe Codrin, Carmen este nevoită să-l ia în deplasările Georgianei, astfel încît mezinul familiei, în vîrstă de patru ani, este familiarizat cu turneele, la fel ca și cățelușa Betty, la care „Georgi” ține ca la ochii din cap. Altfel, vioi și dezghețat la minte, Codrin dă „spectacole” peste tot unde și însoțește mama și sora. De obicei, deplasarea este făcută cu trenul, dar sînt și cazuri în care „clanul” Pătrașc se mai „lipește” de cîte o mașină a altor părinți de jucători de tenis de la club. Trenul rămîne însă de bază. Cele mai grele călătorii sînt cele pe timp de noapte, în același timp riscante. Nu de puține ori s-a întîmplat ca indivizi beți sau certați de tot cu bunul simț să încerce să profite de lipsa de apărare a celor trei, astfel încît Monica Pătrașc și cei doi copii au fost nevoiți să schimbe compartimentul sau vagonul pentru a scăpa de nesimțiți. În pofida acestor chinuri, Georgiana reușea apoi să facă față turneului și chiar să-l cîștige.

„Rachetă de aur” cîștigată după cazne mari

Conștientă că trebuie să fie odihnită ca să participe în concurs, Georgiana se culcă imediat ce ajunge în compartiment. „Pe parcursul drumului la turneul de la Slobozia a dormit pentru toți. Cum pleacă trenul se culcă. Profită de fiecare minut de odihnă, iar dacă nu doarme face integrame sau citește”, povestește mama sa, care continuă: „La turneul «Racheta de aur», din București, am plecat de acasă în ultimul moment. La gară, nu a vrut casiera să ne dea și bilet cu reducere pentru că Georgiana nu avea carnetul de note la ea, care-i fusese reținut la școală pentru trecerea situației la învățătură. Pînă la urmă am urcat în tren și am mers cu nașul. Am ajuns în București noaptea, tîrziu, și am mers mult pe jos, cu bagaje, pînă la locul de cazare. A doua zi, din cauza stress-ului și a oboselii, a avut hemoragie nazală în timpul primului meci. Arbitrul a vrut să oprească partida dar, în cele din urmă, l-am convins s-o lase să joace. Doar nu bătusem atîta drum de pomană. În turul al doilea, alt ghinion, i-a pocnit racordajul. Alți bani, altă distracție. Ghinioanele nu s-au oprit aici pentru că în următorul meci a căzut și s-a lovit zdravăn la genunchi, fiind nevoie de îngrijiri medicale. A trecut și peste asta și a făcut finala pe care a cîștigat-o, deși a jucat ultimul set cu adidașii rupți. A avut multe de îndurat, dar cu atît mai mare a fost bucuria la sfîrșit”.

Cel mai frumos meci, cu basarabeanca Revenco

La mijlocul anului trecut, Georgiana a participat la turneul oneștean „Cupa Stejarul” și a ajuns fără mari probleme în finală. În această fază s-a întîlnit cu Adriana Revenco, din Chișinău, o jucătoare cu un cap mai înaltă decît ea. „Am mers cap la cap în setul I pînă la scorul 4-4, după care Revenco a luat două game-uri la rînd și setul. Mama mă aștepta supărată dar eu m-am dus la ea rîzînd: «Stai să vezi ce-o să-i fac acum! 6-0 îi dau!». Așa a fost. În setul al treilea am început să mă joc, să tratez meciul cu degajare exagerată. «Măi fato, nu te mai juca!», mi-a zis mama. «Stai liniștită! La 4 o las!». Și am cîștigat cu 6-4.

Dacă de meciul de la „Cupa Stejarul” Georgiana își aduce mereu aminte cu plăcere, nu același lucru se poate spune despre partida din finala turneului bucureștean „Cupa Head”, de anul acesta, în care a întîlnit-o pe craioveanca Ingrid Radu. „După un as al meu, Radu a arătat minge afară, la cîțiva metri de locul în care căzuse. A rămas valabilă varianta ei. Am început să mă enervez, mai ales că vorbea tot timpul și se bucura ca un maimuțoi de greșelile mele. A fost pus un arbitru de scaun, tot din Craiova, participant la turneu și el. Mi-a luat, pe nedrept, minge după minge. În plus, maică-sa o chema tot timpul la gard și o cicălea. A reușit să mă scoată din ritm. Mi-au pus pumnul în gură și am pierdut cu 3-6, 2-6. Urît meci a mai fost, dar mă mai întîlnesc eu cu ea”, povestește cu năduf Georgiana.

Răsturnare senzațională de scor

De foarte puține ori se întîmplă ca un meci pierdut să se transforme într-unul cîștigat dar, că nu este imposibil, a dovedit-o și Pătrașc la Cupa Tenis Club 2000 din acest an, pe baza de tenis de la Herăstrău (București). Georgiana a început prost meciul și după o oră de joc era condusă de Andreea Zabrac cu 6-4, 5-1 și 40:0. Bucureșteanca avea trei mingi de meci. „În setul al doilea m-a scos din mînă cu mingi care cădeau frecvent pe tușă. Alergînd după ele am căzut, m-am lovit la ambii genunchi și a început să-mi curgă sînge”, își amintește sportiva băcăuană. Ce a urmat a fost uluitor, greu de descris. Georgiana a început deodată să gîndească și să se concentreze, recuperînd punct după punct: „Mă aducea la voleu și eu puneam scurtă, apoi plasam mingi lungi. O alergam și ea obosea vizibil, minge cu minge”. Și așa, încet, încet, de la 4-6, 1-5 (0:40) s-a ajuns la 4-6, 6-5. „A început să lucreze fiecare lovitură cu răbdare și a preluat inițiativa, tactic. A plimbat-o mult. Practic, nu a dat două mingi la rînd în aceeași zonă”, completează mama sportivei. În aceste condiții, setul al treilea nu a mai fost decît un galop de sănătate, 6-0 pentru Georgiana.

Premiantă an de an și la școală

De obicei, majoritatea celor care fac sport de performanță, cel puțin la noi în țară, nu se prea omoară cu școala, pe care totuși o încheie într-un fel, dar nu fără intervenții sau pe baza rezultatelor din sport. Nu este și cazul Georgianei,

elevă în clasa a IV-a la Școala „Mihai Drăgan” unde o are ca învățătoare pe Elena Pătrău. Ea a luat de două ori premiul I, în primele două clase, și un premiu al II-lea, în clasa a III-a, din cauza calificativului „bine” primit la limba germană. În rest, carnetul de note este plin de „foarte bine”. Obiectele sale preferate sînt matematica și limba română, cu precizarea că la a doua disciplină preferă temele scurte, gramatica, dar nu și compunerile de anvergură. „Îmi place «româna» pentru că, în primul rînd, este limba pe care o vorbesc. La gramatică mă descurc bine la exerciții și le prefer compunerilor, pentru că acolo răspunsurile sînt precise și îmi pot verifica rezultatele. Mai degrabă îmi convine să citesc povești decît să le scriu. Nu am talentul lui Ion Creangă sau al fraților Grimm”, se justifică ocupanta locului al III-lea în țară la tenis, grupa 8-10 ani.

O prinde ora 1 făcîndu-și temele și vrea să ajungă medic

Nu i-a convenit niciodată să aibă restanțe la școală, preferînd să-și facă temele în devans, astfel încît este întotdeauna la zi. Spre exemplu, la începutul clasei a II-a avea o parte dintre teme făcute încă din perioada vacanței. Antrenamentele nu au fost niciodată încurcate de programul școlar și nici viceversa. „Pe ceilalți colegi ai săi, care practică vreun sport, îi punea învățătoarea să-și ia caietele cu ei la antrenamente. O prindea și ora 1 noaptea făcîndu-și temele. O văd preocupată foarte mult de calcule, de înmulțiri și de împărțiri. Decît să-i dai o temă mai lungă la limba română, mai bine îi dai toată culegerea de exerciții și probleme de matematică”, vorbește mama sa .

Pentru că face față foarte bine și la școală și în sport, relațiile sale cu colegii de școală nu sînt dintre cele mai bune. „Mulți dintre ei sînt invidioși, dar mă înțeleg foarte bine cu cîteva prietene. O parte mă luau la rost după ce lipseam cîteva zile, fiind plecată la vreun turneu. Aveam însă temele făcute și nu mai aveau ce spune. Îmi plac foarte mult oamenii sociabili și veseli”, zice Georgiana care vrea să ajungă medic, chiar director de spital, pentru „a ajuta oamenii să se vindece”.

Williams, Pavel, Vulpe, Dabija – modelele sale

Cele mai puternice adversare din țară ale Georgianei sînt, conform spuselor sale, nemțencele Ilinca Stoica și Raluca Mîță, craiovencele Diana Stomlega și Ingrid Radu și oneșteanca Ecaterina Oproiu. Cu Oproiu, Mîță, Stoica, Adel Suliman (Constanța), Suzana Sava (Iași) și cu Mădălina Năstase (Bacău) se consideră prietenă. „De multe ori, cînd întîlnim adversare pe care nu le cunoaștem, ne împărtășim una alteia părerile despre cea cu care una dintre noi are meci: «Vezi că pe asta o poți bate făcînd așa și așa, e tare pe rever sau la vole etc.».

Modelele sale, în tenis, sînt surorile Williams, Andrei Pavel, Mihaela Vulpe (băcăuancă, fostă campioană națională a României, stabilită în Franța) și Elora Dabija, colega sa de club, campioană națională în 2001 și vicecampioană națională în 2003, despre care zice: „Îmi place foarte mult stilul de joc al Elorei, seriozitatea ei și, mai ales, felul ei de a fi. Este foarte prietenoasă și mă ajută mereu cu sfaturi utile. Eu nu sînt în stare să mă stăpînesc ca ea cînd nu-mi iese jocul și pierd meciul din cauza nervilor”.

Altfel, de cîte ori cîștigă un turneu sau urcă pe podium, se bucură cel mai mult pentru cupă și diplomă, nu pentru bani, lucru mai rar întîlnit: „Banii se duc, cupele îmi rămîn”.

Somnambulă

Cea mai bună jucătoare de tenis de cîmp a Bacăului, la categoria 8-10 ani, nu are stare nici în somn. Foarte vivace pe teren, Georgiana se „antrenează” și în timpul odihnei nocturne. La cîtva timp de la intrarea în lumea lui Moș Ene, Georgiana părăsește patul, inconștientă sau semiconștientă, și pleacă la plimbare. Nu de puține ori i s-a întîmplat să se lovească în timpul incursunilor nocturne, cucuiele „adunate” de lungul timpului stînd mărturie. Din acest motiv, mama sportivei nu o lasă nicioadată să doarmă „la etaj”, în pat suprapus, așa cum există la căminele de liceu sau ale școlilor sportive unde se cazează, de cele mai multe ori, familia Pătrașc. O dată a căzut din pat și s-a lovit destul de zdravăn, trezindu-i și pe ceilalți. După ce s-a întors de la baie a fost luată la întrebări. Din dorința de a reproduce cît mai „curat” cele întîmplate, a jucat atît de bine scena încît s-a mai ales cu un cucui. „La naționale am căzut din pat și am dat cu capul de patul de deasupra. Cînd am explicat ce am făcut am dat și cu capul de scaun. Veselia a fost generală”.

Specialistă la tenis cu piciorul

Timpul liber al Georgianei este rezervat desenelor animate sau jocurilor pe calculator, de aproape orice natură, și „competițiile” în aer liber cu copiii vecinilor. Mai băiețoasă, lasă deoparte păpușile și preferă tot jocuri care au legătură cu sportul pe care-l practică, precum badmintonul sau altele în care partenerii de întrecere sînt despărțiți de fileu. Una dintre specialitățile ei este și tenisul cu piciorul. „Îi bat și pe ăștia de-o seamă cu mine care-s la fotbal. Ei m-au provocat, spunîndu-mi că i-am prins la înghesuială doar pe cei care nu știu să dea cu piciorul în minge. Nu eram eu prea sigură pe mine, dar am acceptat și le-am arătat cine-i mai bun. Acum nu mă mai consideră una de care să-și bată joc”. Pe lîngă tenisul cu piciorul, Georgianei îi place foarte mult să se cațere și să-și demonstreze calitățile de gimnastă la bară fixă, de aceea este și plină de julituri mai tot timpul.

A plîns două zile cînd a murit Lori

De cînd se știe, Georgiana a iubit cîinii. Dacă iese din casă și vede vreun maidanez, mai ales dacă-i mic, se întoarce și îi aduce de mîncare. Primul cîine pe care l-a avut, proprietate personală, a fost un cocker, Bița. A urmat Lori, tot cocker, de care era nedespărțită și la care a ținut cel mai mult. Cu Lori se juca mai mereu de-a prinselea, prin fața blocului. „Îl păcăleam mereu strecurîndu-mă prin gardul viu pînă într-o zi cînd m-a prins de picior și m-a compostat”, își aduce aminte Georgiana, lăcrimînd. „Cînd a murit Lori, chiar în brațele ei, după ce a bolit un timp, Georgiana a plîns într-una, vreo două zile. Nu mai puteam să o opresc. I-am explicat că așa-i pe lumea asta. Nimeni nu trăiește o veșnicie. Cu chiu, cu vai, am potolit-o, promițîndu-i că vom găsi noi altul. Ei i-a intrat în cap și îmi venea mereu acasă cu maidanezi, pui în special. Împarte tot timpul mîncarea cu cățeii așa că m-am gîndit să-i dau cîte două porții. Mi-aduc aminte că ne întorceam de la un turneu și ne prinsese vremea în gară la Ploiești. Cît am așteptat trenul a venit un cățeluș și s-a așezat pe geantă. Georgiana i-a dat desertul ei, o pungă de pernuțe Viva. După ce a mîncat, cățelul a însemnat locul, așa că l-am dat deoparte iar el s-a aciuat într-un coțișor. Georgiana l-a învelit cu două șervețele și i-a pus încă unul sub cap. Din ianuarie o are pe Betty, un pechinez. Tot ea a găsit-o, în fața blocului, și a adus-o în casă. De atunci, Betty reacționează la fiecare mișcare a Georgianei. Dacă o simte că iese din casă țîșnește după ea, iar Georgiana nu are inima să o lase înăuntru. Ea o scoate cel mai des la plimbare și îi face toate mofturile”, spune mama sportivei.

Ciorbă de văcuță, fructe, salate și dulciuri

Obligată să mănînce mai mult sandwich-uri, datorită programului încărcat, școală, turnee și antrenamente, cînd apucă să se hrănească pe îndelete, Georgiana preferă ciorbele, de văcuță sau legume, cîrnații cu cartofi prăjiți sau piure, brînză topită, pizza, sarmale și salate de toate felurile. Fructele sînt însă cele pe care le consumă fără opreliști, de cîte ori are ocazia, mere, prune, struguri, banane și portocale. Cînd vine vorba de gorgoaze uită de celelalte, inclusiv de dulciuri. În vizitele pe la țară sau la rude care au grădină și livadă, și nu doar atunci, devastează pomii, preferînd fructele crude în locul celor coapte. În schimb, nu se atinge de ciorba de burtă și de mîncărurile cu ciuperci sau bureți.

Codrin, un frate care o menține în formă

Cine nu l-a cunoscut pe Codrin, fratele mai mic al Georgianei, nu știe ce înseamnă să fii tot timpul pe fază. Posesor al unei energii ieșite din comun, nu are nici o clipă stare. Un moment de neatenție te poate costa dacă te afli în raza de acțiune a mezinului familiei Pătrașc. Cînd nu o smotocește pe Betty, își revarsă surplusul de energie asupra Georgianei sau a mamei sale, conștient fiind că are putere asupra celorlalți. Cînd este marginalizat recurge la alte tertipuri. Unul dintre acestea, mai ales cînd este pedepsit, este să pună sare din belșug în cafeaua mamei sau în sucul sau apa surorii sale, ca să le învețe minte. Cel mai mult îi place însă exersarea loviturilor pe Georgiana care, fiind mai mare, îl suportă o vreme, după care, cînd Codrin se întrece cu gluma, îi arde cîteva scatoalce zdravene, așa, ca între frați. Odată ieșiți din casă, cei doi fac front comun. Dacă se leagă cineva de vreunul dintre ei, celălalt îi sare imediat în apărare. Sîngele apă nu se face. (Marius AMBROZIE)