Pomenirea Sfîntului Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei
Sfîntul Mucenic Antim a fost episcop al Nicomidiei între 284 și 303, și a trăit în anii celei mai cumplite prigoane împotriva creștinilor, pe timpul împăraților Dioclețian și Maximian (284-305).
În vremea aceea credința creștină se manifesta pe ascuns, pretutindeni, în toată împărația romană. În anul 302, împărații păgîni au dat porunci foarte dure împotriva creștinismului: s-au dărîmat biserici, s-au ars cărți sfinte, episcopii au fost prinși, iar creștinii înșiși erau supuși la chinuri, dacă nu se lepădau de Hristos.
Între episcopii întemnițați atunci a fost și episcoul Antim al Nicomidiei, căruia i se face astăzi pomenirea. La începutul prigoanei, el a stat o vreme ascuns în satul Seman, de unde întărea pe creștini prin trimiși și scrisori. Dar, venind și ceasul lui, s-a dat prins de bună voie pentru mărturisirea lui Hristos. Întîlnindu-se cu ostașii trimiși în această misiune, Antim le-a dat mîncare și le-a făcut ospăț, după care le-a vorbit despre adevărata credință, spunîndu-le că dorea să moară pentru Hristos. Totodată, i-a învățat și pe ei să creadă în Dumnezeul cel adevărat. Apoi, ajungînd la un rîu, i-a botezat pe toți. Adus înaintea împăratului Maximian, Antim a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, fapt pentru care a fost supus la multe și înfricoșătoare chinuri, care i-au adus moartea.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Grigorie cel Mare
Sfîntul Grigorie cel Marea fost unul dintre cei care a reformat administrația bisericească și legile canonice. La moartea tatălui său, deși foarte tînăr, Grigorie era deja guvernator al Romei. Moștenirea rămasă de la părintele său a folosit-o pentru întemeierea mai multor mănăstiri, iar casa părintească a transformat-o de asemenea într-o mănăstire dedicată Sfîntului Andrei, în care el s-a retras ca simplu călugăr. Nu s-a bucurat prea mult timp, pentru că papa Pelagiu al II-lea l-a sfințit diacon și l-a trimis la Constantinopol în calitate de ambasador pe lîngă împăratul de Răsărit. După șapte ani s-a întors la Roma și și-a reluat viața liniștită, pînă în anul 590, cînd i s-a încredințat conducerea Bisericii din Roma. În cei 14 ani de pontificat a administrat avutul public cu minuțioasă nepărtinire, a suplint lipsurile funcționarilor publici, și s-a îngrijit de aprovizionarea cu apă a orașului Roma. Cle 848 de scrisori rămase de la el dovedesc imensa sa activitate. S-a ocupat și de muzica sacră, și a stabilit normele care au dus la cîntarea gregoriană. A murit în anul 604 și a fost înhumat în bazilica Sfîntul Petru. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns