Mirosul de must și de pastramă de oaie, ușor prăjită, cu un strop de usturoi pe deasupra, răzbate de cîteva zile prin cîteva colțuri din Bacau. Da, a venit toamna, cu parfumurile ei, cu abundență și micile plăceri. În Bacău există deja două mustării, una chiar în centrul orașului, și o a doua, undeva, la ieșirea spre Onești. Litrul de must costă 30.000 de lei și, dacă acum o săptămînă era un sirop bun de dat la copii, acum e deja spre tulburel și trebuie băut cu mare grijă. La restaurantul Pinul, cel de lîngă oraș, cănile de lut din care se servește licoarea, butucii seb formă de mese și scaune, măresc savoarea degustării. Iar dacă la asta mai adăugăm și pastrama de oaie, specialitatea casei, preparată aici și nu cumpărată din magazin, avem imaginea unei seri cu o aromă de tirg interbelic.
Nu este cam devreme, totuși, pentru must?
– Chiar dacă toamna nu și-a intrat încă în drepturi depline, deja podgoriile sînt deja pline de culegători. A must și pastramă miroase și la țară, unde oamenii au scos deja boaiele din beciuri și le pregătesc cu grijă pentru a păstra așa cum se cuvine peste an licoarea magică. Nici cei care nu au avut norocul să aibă în spatele casei vreun petec de vie nu stau cu mîinile în sîn. Chiar dacă trebuie să își vîre adînc mîna în buzunar ca să cumpere o sută două de kilograme de struguri, puțini sînt băcăuanii care se lasă să intre în iarnă fără să aibă la beci măcar cîteva damigene de vin făcut în casă. Tarabele piețelor se înconvoaie deja sub greutatea strugurilor galbeni ca mierea aduși la vînzare, în special de micii producători din zona Vrancei. „Ei spun că strugurii s-au copt mai devreme anul acesta din cauza secetei.
Nu va afecta asta calitatea vinului?
Pentru noi, orășenii, poate părea un paradox, dar, tocmai din această cauzaă, vinul va fi mai dulce și mai bun. Ce-i drept, și mai puțin, ceea ce probabil îi va crește și prețul. De la moș Nicolae Dănilă, un gospodar dintr-un sat de lîngă Bacău, am aflat acest lucru. Omul se mîndrește cu Vinul lui negru și parfumat, despre care spune că e „vin de care bea doar împăratul, nu tot satul”. Nicolae Dănilă ne-a dezvăluit cîteva dintre secretele sale. El spune că, dacă vrei să nu te faci de rușine de Crăciun, atunci cînd se dă cep la damigeană, e bine să tii seama de culesul strgurilor, de spălatul butoaielor dar și tratarea loc cu pucioasă De exemplu, butoaiele se opăresc bine cu apă, apoi cu apă în care au fiert crengi de brad, de stejar și de mentă. apoi cu o perie de sîrmă, se limpezesc bine și se lasă la uscat. Mustul se pune în butoaie și se lasă la fermentat. Abia peste vreo două luni, după ce s-a depus drojdia, se trage vinul într-un vas curat. Cristina, țăranii din comuna Răchitoasa, județul Bacău, folosesc o metodă inedită de tratare a vinului pentru a-l limpezi și păstra timp mai îndelungat, fără a-i adăuga chimicale. Ei nu folosesc pentru aceasta
sulf, ci lapte dulce de vacă, pe care-l toarnă în vinul nou. Dar, pînă la vin, să rămînem la must și, pentru că e sîmbătă, vă propun să nu ratăm momentul și să gustăm pe săturate din licoarea proaspătă a lui Bachus.
Lasă un răspuns