Memento spiritual

ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI A SFINTEI ANA

După ce vreme de șase secole a ocrotit Moldova prin puterea harică ce se revarsă dintr-însa, icoana Sfintei Ana de la mănăstirea Bistrița a sosit și la Bacău, alături de moaștele Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, de la mănăstirea Deleni (Botoșani). Așadar, timp de o săptămînă, creștinii din urbea noastră și nu numai, se vor putea închina și ruga la biserica „Sf. Gheorghe” din Bacău într-un cadru spiritual deosebit.

Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana a fost donată de împăratul Emanuel și Irina Paleologu voievodului Alexandru cel Bun și soției sale Ana, în anul 1401, ca semn de împăcare la momentul recunoașterii Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. În anul 1402, a fost donată mănăstirii Bistrița, unde se află și în prezent. În anul 1849, după vindecarea egumenului Varnava de la mănăstirea Pîngărați, icoana a fost ferecată în argint. Celelalte podoabe, respectiv pietre semiprețioase, ce pot fi admirate pe icoană sunt dăruite de către oamenii care s-au vindecat datorită rugăciunilor și minunilor săvîrșite în fața ei. De-a lungul timpului această sfîntă icoană i-a ajutat pe moldoveni în lupta împotriva năvălitorilor turci, tătari sau poloni. La momentul de față ea se înfățișează privirii puțin înnegrită deoarece, sute de ani, în vreme de secetă sau de necazuri a fost purtată la numeroase procesiuni. Tot ca un miracol, timp de șase secole, deși mai multe odăjdii sfinte au fost furate de la mănăstirea Bistrița, sfînta icoană a rămas statornic pe locul unde a așezat-o voievodul Alexandru cel Bun.

De ce ne închinăm la sfintele moaște și icoane?

Sfintele moaște reprezintă trupurile neputrezite ale celor care prin viața și faptele lor s-au făcut bineplăcuți înaintea Domnului, săvîrșind adeseori minuni. Biserica a avut grijă încă din primele timpuri să adune cu grijă osemintele celor erau omorîți pentru Hristos, considerîndu-le ca pe niște „odoare mai scumpe decît aurul și pietrele prețioase”. Cinstirea sfintelor moaște se îndreaptă tot spre Dumnezeu, a cărui putere sălășluiește în ele. „Cinstim moaștele mucenicilor ca să adorăm dumnezeește pe Acela ai cărui ucenici sunt și cinstim pe slujitori așa ca cinstirea lor să treacă asupra Stăpînului, care a zis: „Cel ce vă primește pe voi, pe Mine mă primește”.

În privința sfintelor icoane, Sfînta Scriptură nu oprește cinstirea unor semne și înfățișări ale lui Dumnezeu și ale Sfinților, cînd această cinstire nu rămîne la materia din care sunt făcute, ci duce cu gîndul la Dumnezeu sau la Sfîntul cel închipuit prin ele. Și precum ne ajutăm de cuvînt ca să ne ridicăm la cele mai presus de cuvînt, așa ne folosim de icoană ca să ne ridicăm la cele mai presus de icoană. Iar așa cum Dumnezeu vrea ca auzul nostru să se sfințească prin cuvinte curate, așa vrea ca și văzul nostru să se sfințească prin icoane cuvioase.

Așadar, cei ce doresc să-și sfințească trupul și spiritul au această oportunitate minunată de a merge pentru închinare la icoana Sfintei Ana și la moaștele Sfîntului Mucenic Gheorghe, aduse în pelerinaj la biserica închinată acestui mare apărător al creștinismului.

(C.GHERASIM)