Americanul, dom’le, folosește orice loc și orice prilej pentru a arbora drapelul național. Spirit practic, dar și chestie de demnitate și mîndrie. Ar fi în stare, cred, să-l ia cu el și la toaletă dacă nu s-ar gîndi că ar putea comite o împietate. Nu vedeți, pînă și pe ambalajele de la cutiile cu cremă de ghete apar însemnele respective. Ce să mai zic de blugi, pălării sau tricouri!? Pe cînd la noi, mai mare rușinea! Abia dacă zărești pe ici – pe colo, prin părțile oficiale, cîte un tricolor. În restul timpului, pauză totală, de parcă ne-ar fi rușine cu el! Ce să mai zic! Lehamitea mea nu are limite…
Supărat rău, amicul. Dar are dreptate. Și-mi amintesc de acreala lui chiar ieri, întîmplător. În drum spre casă, trec prin Piața Centrală, pe aleea chioșcarilor privatizați. Zonă pitorească, parfum balcanic cu iz de mișto. Bazar oriental. Și peste tot, ca o emblemă, flutură năframa înstelată colorată în alb-roșu. Drapelul american. Testemeluri pentru copilițe care încă nu au auzit de patriotism sau chestii de-astea. Multiplicate în sute, poate chiar mii de exemplare. Copiii le vor, părinții nu se codesc să le cumpere. Vad bun, succes garantat. Nu știu dacă respectivele baticuri sînt made in America. Cred că mai puțin important este de unde vin. Negustorul are, și el, dreptatea lui: marfa să meargă. Ceea ce nu știu încă este dacă vreunul dintre ei s-a gîndit să ofere măcar așa, de-o probă, baticașuri cu tricolorul. Cred că n-ar fi cu nimic mai puțin „mîndre” copilele noastre. Nu mai zic de fustițe, pamblicuțe ori gentuțe. Ar putea fi o temă de cercetare pentru firmele specializate în confecții, ca și pentru comercianți. N-am nimic cu americanii, pot spune chiar că îi simpatizez. Dar mai dragi îmi sînt ai mei, românii, și mai multă plăcere mi-ar face să văd puștoaicele noastre fudulindu-se cu testemelul tricolor. Am răbdare și pentru astă-minune!
All right? (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns