Dacă-l vezi pe stradă, nu dai doi bani pe el: spălăcit, cîteodată plin de sînge, cu urechile roase, fără un ochi, și cu multe tăieturi pe bot. Toate, semne de bună purtare. Unii spun că ar avea chiar și o placă implantată în cap, dar cine mai știe… Toți polițiștii îl știu de Jimmy, sau Gimmy. Obligatoriu doi de „m” și cu „y”. De cîțiva ani buni, nimeni nu-și mai aduce aminte exact, acest cîine s-a pripășit în zona Poliției municipului Bacău și, de atunci, nu s-a mai dat dus. Pentru el, uniforma albastră a devenit sfîntă. Tocmai de aceea este îndrăgit de cei din jur. La viața lui a scos ceva polițiști la pensie. În ciuda figurii sale hidoase, Jimmy este foarte blînd, dar are și el, ca toți cîinii, demnitatea lui.
Problema lui cea mare sînt țiganii. Și mașinile. Ori de cîte ori vede un personaj mai bronzat, Jimmy devine fiară. Și, atunci, e greu de oprit. Imediat se înfoaie și începe să latre ca apucatul, pînă cînd „destinatarul” apucă a se adăposti în sediul poliției. Desigur, cîteodată se mai alege și cu cîteva picioare în bot, dar își asumă riscul. O altă țintă predilectă a lui Jimmy sînt mașinile. Nu contează culoarea, marca, sau anul de fabricație. Cîinele are un sistem propriu de selecție și nu se lasă pînă cînd nu dă de cîteva ori cu capul în portiere, spre stupefacția șoferilor care calcă prima oară în zonă. Jimmy nu are nici normă de hrană și nici instructor. El nu-și face „AMR”-ul și nici nu se gîndește la ziua la care, un contabil grăbit va trasa pe fișa lui de inventar, cu majuscule: „CASAT”. Este un suflet ca oricare altul. De cîine.
Ciobănescul german, adevăratul prieten al polițistului
Sunt mijloace fixe. Au patru labe, fug de rup pămîntul și sînt cei mai vioi angajați din scriptele Ministerului de Interne. Sînt cîinii ciobănești. Au chiar și un preț: 18 milioane de lei bucata. Sînt puși în rînd-contabil cu un fișet, un birou, sau o banală mătură. Ca și în cazul acestor obiecte neînsuflețite, există o zi în care contabilul trage linie peste foaia de inventar și scrie, cu majuscule ” CASAT”. Asta înseamnă că animalul nu mai există în scripte. Timpul după care cîinele polițist iese la pensie este de șapte ani și jumătate. Cam cinci decenii pentru o viață de om. Puțini știu, însă, că frumoasele animale fac armata după toate regulile ei și respectă regimul cazon cu toate restricțiile sale. Pînă acum cîtva timp aveau și o ierarhie numai a lor, cu grade de la cel mai mic la cel de colonel, în funcție de cît de bine erau antrenați sau de misiunile pe care le duceau la bun sfîrșit. Zi de zi, cîinele polițist face antrenamente dure timp de o oră, cot la cot cu însoțitorul său, face un stagiu militar de cîțiva ani pînă la ieșirea la pensie, și urmează un program de igienă, alimentație și odihnă stabilite după norme stricte. Au chiar un carnet de serviciu, în care sînt trecute toate „faptele de arme” pe care le săvîrșesc într-o viață de cîine.
La Inspectoratul Județean de Poliție Bacău sînt în prezent 30 de astfel de cîini, din care doi sînt speciali. Ciobănescul german este cel mai credincios animal din rasa lui și este preferat pentru că, odată formată, echipa polițist-cîine este aproape imposibil de despărțit. În majoritatea lor, aceștia provin din împerecheri între ei, care sînt de altfel foarte atent urmărite, ca să nu aibă loc între indivizi din aceeași familie. Ceilalți sînt aduși din alte unități. „Ca să fie acceptat la cursurile de dresaj, cîinele trebuie să aibă o constituție fizică solidă și să aibă mersul conform cu standardele rasei”, ne-a spus căpitanul Valeriu Nistor, ofițer specialist la Serviciul Ordine Publică din IJP. În plus, cîinele nu trebuie să aibă nici un fir de blană albă, pentru că asta înseamnă că este corcitură.
Însoțitorii cîinilor sînt băieți de la țară
Un cîine este bun de dresat abia după ce împlinește un an. Școala lor este la Sibiu, unde sînt antrenați cîinii de serviciu de la toate unitățile din țară. Patrupedul merge acolo împreună cu însoțitorul său, care îl va avea în grijă cît timp se va afla sub arme. Însoțitorul este și el ales cu foarte multă grijă, în funcție de afinitățile cu animalul. Ca însoțitori, la Bacău sînt preferați subofițerii, care pot să aibă grijă de animal cîțiva ani la rînd. „În plus, nu alegem ca însoțitori orășenii care își petrec tot timpul pe treptele blocurilor. Îi preferăm pe cei originari de la țară, care știu să aibă grijă de un animal. Cîinele îl percepe altfel. Dacă simte teama sau nervozitatea omului, cîinele nu își mai face treaba așa cum trebuie”, spune căpitanul Nistor. Ciobăneștii germani au un oarecare dezavantaj față de alte rase, pentru că sînt mai sensibili la boli. Tocmai de aceea există în unitate un medic veterinar. Cu toate acestea, bolile nu îi ocolesc. Medicamentele sînt din import și sînt scumpe, iar unitatea nu o duce prea bine cu banii.
În funcție de cariera ulterioară, un cîine urmează perioade diferite de dresaj. Ca să devină un cîine de însoțire, el face un curs de trei luni, unde învață să scotocească pas cu pas terenul. Ca să fie cîine de urmărire, cursul durează șase luni și este foarte dificil, pentru că urmărirea este misiunea cea mai grea dintre toate, mai ales pentru că animalul trebuie învățat să cunoască terenul sau urma infractorului după miros. El învață să se descurce chiar și în condiții de ploaie sau de umiditate, cînd urmele se pierd cel mai ușor. Cîinele este însă cel mai întrebuințat în situații deosebite, create prin scandaluri, bătăi, ori în prezența infractorilor deosebit de periculoși. Ca și în cazul amenințării cu arma, polițistul însoțit de cîinele său are obligația să someze brusc și prelung: „Stai”. Dacă presupusul infractor nu se supune somației, polițistul repetă încă de două ori somația, timp în care scoate botnița cîinelui, desface lesa și îl ține bine în zgardă. Dacă și de această dată persoana nu s-a conformat, polițistul dă comanda „Prinde” și lansează cîinele în momentul în care este convins că acesta l-a identificat pe făptuitor. Niciodată nu o să vedeți un însoțitor burtos. Asta, deoarece, în doar cîteva secunde, trebuie să ajungă la cîine, înainte ca animalul să-l sfîșie pe cel pe care l-a prins. Polițistul știe că este interzisă prinderea unui fugar în cazul în care acesta este un copil, femeie gravidă sau un copil. În cazul intervenției la scandaluri și bătăi, cîinele este ținut în lesă, cu botniță, și doar dacă combatanții devin violenți, cîinele este lăsat liber, pentru a-i putea prinde și imobiliza pe cei periculoși.
Modul de viață al unui cîine polițist ar stîrni invidia oricărui seamăn al său. De cînd se naște și pînă intră la „casare”, cîinele lup are parte de un program strict, scris negru pe alb în regulamente. Astfel, un cîine dresat, la maturitate, are nevoie de exact 2.783 de calorii, repartizate în trei mese pe zi. Meniul este compus din 500 grame de carne, 300 grame de pîine, 250 de grame de mălai, 25 grame de untură, 100 grame de cartofi, 150 de grame de legume, zece grame făină de oase, 500 de grame de paie și zece grame de sare. Masa acoperă necesarul de calorii corespunzător efortului pe care îl face animalul. Cîinii polițiști din Bacău au parte însă de mîncăruri concentrate, care suplinesc toate aceste ingrediente cuprinse în rația de hrană de pe hîrtie. Înainte însă de a-i da micul dejun, de la prima oră a dimineții, însoțitorul îi face cîinelui toaleta zilnic, pe care el o numește „pansaj”. Asta înseamnă că timp de jumătate de oră, blana cîinelui este periată temeinic pînă cînd ultimul fir de praf sau de păr mort este înlăturat, iar blana devine lucioasă. Și pentru toaletă, cîinele are rații bine stabilite: 2,4 kilograme de săpun de rufe anual, două bucăți de săpun semitoaletă lunar, și 0,050 kilograme de unsoare harnașament anual.
„Mai bine mă rănesc eu decît să se rănească cîinele”
Cîinele de serviciu iese la pensie cînd împlinește șapte ani și jumătate. Cea mai bună formă o are însă atunci cînd are cinci ani, iar în această situație se află cîinele Rex. Numele colegilor lui Rex sînt pitorești și nu seamănă cu nici unul din numele cîinilor obișnuiți: Nuha, Nebius, Stela etc. Cel mai bătrîn cîine polițist băcăuan, care și-a îndeplinit demult norma de casare este Lutas. Prima literă din numele cîinelui reprezintă anul în care acesta s-a născut. Fiecare animal are propria poveste, care, în unele cazuri, a devenit chiar legendă. Nuha, de exemplu, din Oituz, are o boală pe țigani, mai ales pe cei din Poiana Sărată, și tocmai de aceea se bucură ori de cîte ori este solicitat să intervină în această zonă. Cel mai răsfățat cîine polițist băcăuan este însă Nebius. El a fost crescut ani la rînd de plutonierul adjutant Miluță Ștefan, la Agăș, și nu primea mîncare de la nimeni altcineva. „Cînd a fost transferat la Onești, polițistul a trebuit să se despartă de cîine. Plîngeau amîndoi. Acum, Nebius este la Podu Turcului, unde este răsfățatul polițiștilor, cu care s-a acomodat, și pe care-i ajută în acțiuni”, mai spune căpitanul Nistor.
Un antrenament al grupei de cîini este un adevărat spectacol. Cîinii înhață polițistul deghizat în infractor, care se protejează bine de dinții lui cu manșoane textile. Un alt episod remarcabil este cel în care însoțitorul îl comandă pe cîine doar prin gesturi, fără să scoată o vorbă. Palma întinsă și îndreptată spre pămînt îl face pe cîine să se lipească cu burta de sol. Un alt gest lent al mîinii îl determină pe cîine să înainteze cu pași mărunți în direcția indicată. Iar cînd își face apariția infractorul, însoțitorul îndreaptă energic mîna în direcția acestuia, iar cîinele nu îi mai lasă nici o șansă de scăpare. După fiecare segment al antrenamentului, însoțitorul își mîngîie cîinele, îi spune o vorbă de alint sau îi dă o bomboană. Cîinele revine și se așează apoi lîngă însoțitorul său, întotdeauna la piciorul stîng al omului, în așteptarea unei alte comenzi. (Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns