SINAXAR

Sîmbătă, 22 iunie

Pomenirea Sfîntului Mucenic Eusebiu (sec. IV)

A trăit în zilele împăratului Constantin, fiul lui Constantin cel Mare, și a fost episcop în cetatea Samosatelor, sub stăpînirea Patriarhiei din Antiohia. A trăit într-o vreme cînd apărătorii dreptei credințe erau izgoniți și trimiși în surghiun de către eretici. În aceste împrejurări tulburi, de luptă și bărbăție, Sfîntul Eusebiu s-a arătat ca un stîlp neclintit al Ortodoxiei. Rîvna lui pentru credința cea adevărată s-a văzut mai întîi din alegerea Sfîntului Meletie, ca patriarh al Antiohiei, chiar și de către eretici, care au socotit că-l vor putea atrage de partea lor. Însă, cînd Sf. Meletie a început a propovădui dreapta credință, eretici l-au izgonit din cetate.

Eusebiu, plin de rîvnă pentru slujirea lui Hristos, s-a îmbrăcat în haine ostășești și a cutreierat cetățile Siria, Fenicia și Palestina, pînă la Eufrat, punînd preoți și episcopi, și întărind credința cea adevărată. Sub împăratul Valens, Eusebiu a fost surghiunit în Tracia, lîngă Dunăre. Vestea a făcut mare tulburare în popor, care iubea și cinstea pe episcop. Și s-a ridicat mulțime de oameni și a vrut să împiedice împlinirea voii împăratului. Dar bunul episcop, nevrînd să facă vărsare de sînge, i-a îndemnat să rămînă în liniște, punîndu-și nădejdea în Dumnezeu.

La anul 379, după moartea lui Valens, Eusebiu s-a întors din surghiun, și și-a continuat călătoriile lui apostolești. Dar, o femeie eretică, văzîndu-l pe stradă, l-a lovit în cap, și, puțin după aceea, el și-a dat sufletul, în mîinile Domnului, rugîndu-se să fie iertată femeia ucigașă.

Duminică, 23 iunie

Pomenirea Sfintei Mucenice Agripina (sec. III)

Sfînta fecioară Agripina s-a născut și a crescut în Roma. Din tinerețe, s-a închinat pe sine lui Dumnezeu, făcîndu-se „bună mireasă a lui Hristos”. Și-a înfrumusețat sufletul cu curăția fecioriei, și și-a ales bucuria cea neperitoare a rugăciunii și desfătarea faptelor bune în smerenie. Așa, pe mulți i-a îndemnat să părăsească robia patimilor și închinarea la idolii cei înșelători.

În anul 257, cînd s-a pornit o nouă și înverșunată prigoană împotriva creștinilor, în zilele împăratului Valerian, a fost prinsă și Agripina și dusă înaintea prigonitorului. Mărturisind cu îndrăzneală că este creștină și nevrînd să se despartă de dragostea lui Hristos, a fost supusă la grele cazne. A fost bătută cu toiege, a fost strînsă cu legături, pînă la desfacerea oaselor și, în acele chinuri, și-a dat duhul său lui Dumnezeu. Iar celelalte mirese ale lui Hristos, Vasa, Paula și Agatonica, luînd, pe ascuns, trupul Sfintei, din Roma, l-au dus în Sicilia, unde, prin rugăciunile ei, se dau vindecări tuturor celor ce cer de la el ajutor. (C.GHERASIM)