SINAXAR

Pomenirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel (sec. VI)

Sîmbătă, 29 iunie

Sf. Apostol Petru era pescar din Betsaida, la Marea Galileii, și se chema Simon, înainte de a se întîlni cu Domnul. Era frate cu Sf. Apostol Andrei, „Cel întîi chemat” la slujirea credinței. Era cel mai vîrstnic dintre cei doisprezece ucenici și, deseori, vorbea în numele Apostolilor, rugînd pe Învățătorul să le tîlcuiască înțelesul tainelor credinței. Era o fire înfocată, cinstită și plină de rodire pentru Hristos. Cu toată dragostea pentru Iisus Hristos, nu și-a putut învinge slăbiciunea , lepădîndu-se de trei ori de Domnul Său, tocmai cînd Acesta era batjocorit și purtat de la Ana la Caifa. Dar, cu multe lacrimi și cu mult zbucium, el a ispășit întreiat lepădare.

După Înălțarea la cer a Domnului și după pogorîrea Duhului Sfînt, a început strădania pentru răspîndirea credinței și, ca și ceilalți Apostoli, Sf. Petru nu a precupețit nici o osteneală pentru împlinirea poruncii Mîntuitorului de a vesti adevărul mîntuirii. A străbătut drumuri lungi și grele, propovăduind Evanghelia în Iudeea, în Antiohia și în Pont, în Galatia, în Capadocia și în Bitinia, ajungînd pînă la Roma. Cînd n-a putut ajunge la frați, a luat pana și a scris cele două Epistole din Noul Testament, comori de învățătură.

Marele pescar și-a încheiat strădania și viața la Roma. La anul 67, Sf. Petru a îndurat moarte de Mucenic, în vremea prigoanei împotriva creștinilor dezlănțuită de împăratul Nero. Pe colina Vaticanului, acolo unde astăzi se înalță strălucita basilică ce-i poartă numele, Sf. Petru a fost răstignit cu capul în jos, pecetluind, cu sîngele său, credința și dragostea lui față de Mîntuitorul Hristos.

Cealaltă căpetenie a Apostolilor, Sf. Pavel a fost bărbăt învățat, fariseu și rabin în religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel și cunoscător al întregii învățături din vremea sa. Se numea Saul înainte de a veni la credință și era de fel din Tarsul Ciliciei. Împuternicit de sinedriul din Ierusalim, Pavel a prigonit cumplit pe cei ce mărturiseau credința în Hristos și propovăduiau Învierea Lui. Pe cînd călătorea spre cetatea Damascului, spre a prinde pe creștinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, Care i s-a arătat în chip minunat, și a crezut în El, lepădînd rătăcirea în care trăise pînă atunci. Din clipa aceea, Saul s-a dovedit un neînfricat propovăduitor al credinței creștine și, sub noul nume de Pavel, a fost unul din cei mai mari Apostoli ai lui Hristos. El a dus vestea cea bună a Evangheliei printre popoarele păgîne, binevestind în multe locuri din Răsărit, trecînd prin Grecia, la Atena, la Corint, în Asia și în Macedoni și ajungînd pînă la Roma. În călătoriile lui, a îndurat nenumărate primejdii, a suferit bătăi, a fost întemnițat, a îndurat foamea și setea. Nici o suferință nu i-a micșorat rîvna de propovăduitor al credinței, nici o primejdie nu l-a înspăimîntat. Sf. Pavel a fost numit „Apostolul neamurilor”,ca unul ce a vestit cel mai mult pe Hristos, printre popoarele păgîne din acele timpuri. Sfîrșitul său a fost cu moarte de mucenic, tăindu-i-se capul cu sabia, în aceeași zi cu Sf. Petru și sub același împărat Nero, la marginea Romei, pe drumul ce duce de la Roma spre mare.

Duminică, 30 iunie

Soborul Sfinților și întru-tot lăudaților Apostoli

Prăznuirea celor doisprezece Apostoli se face ca unora care s-au nevoit a răspîndi dreapta credință și a vesti tuturor pe Hristos. Ei au fost chemați la apostolie chiar de Domnul Însuși, și au fost martorii propovăduirii patimilor și Învierii Sale. Astfel, Sf. Ap. Petru a propovăduit Evanghelia în Iudea, în Antiohia, în Pont, Capadocia, Asia, Bitinia, Galatia și, după tradiția Bisericii, a mers și la Roma. În cele din urmă a fost răstignit cu capul în jos. Sf. Ap. Andrei, fratele Sfîntului Petru, a propovăduit credința lui Hristos în toate țările de pe lîngă Marea Neagră și în Dobrogea, după care s-a întors în Tracia, și s-a dus în Grecia, iar la Patras a fost răstignit pe o cruce în forma literei X, „Crucea Sfîntului Andrei. Sf. Ap. Iacob, numit de Domnul „fiul tunetului”, a propovăduit cuvîntul lui Dumnezeu în Ierusalim și în Iudeea și a fost ucis de Irod Agripa, cu sabia. Sf. Ap. Ioan Evanghelistul, numit și Teologul, adică cuvîntătorul de Dumnezeu, a propovăduit Evanghelia în Efes și în toată Asia și a scris Evanghelia a patra, Apocalipsa și cele trei Epistole din Noul Testament. El a adormit, în Domnul, la Efes, fiind bătrîn cu anii. Sf. Ap. Filip, era din Betsaida și a propovăduit pe Hristos în părțile Asiei, cu sora sa Mariam, și a avut sfîrșit mucenicesc, în Ieropole, din Frigia. Sf. Ap. Bartolomeu a propovăduit pe Hristos, o vreme, împreună cu Apostolul Filip, în Asia, iar după moartea acestuia, a mers pînă în India și a tăîlcuit pentru indieni Evanghelia scrisă de Sf. Matei. S-a dus apoi, în Armenia, și în Albana a primit moarte de mucenic. Sf. Ap. Toma a purtat lumina Evangheliei pînă în părțile Indiei și a murit străpuns de săgeți. Sf. Ap. Matei, a scris cel dintîi, Evanghelia Domnului, în limba ebraică, și apoi, aceeași Evanghelie, în grecește. A propovăduit pe Hristos în toată Etiopia, și tradiția spune că a primit tot acolo, moarte de mucenic, fiind ars pe rug. Sf. Ap. Iacob al lui Alfeu, a propovăduit cuvîntul lui Dumnezeu în multe țări din Răsărit și a primit moarte de mucenic. Sf. Ap. Iuda Tadeul a propovăduit pe Hristos în Iudea, în Galieea și în Samaria, în Arabia, în Siria și în Mesopotamia. A fost spînzurat de un lemn de către slujitorii idolatri din părțile Araratului. Sf. Ap. Simon Zilotul era din Cana Galileii și a propovăduit cu mult zel cuvîntul mîntuirii în Mauritania și, din Africa, pînă în Britania. A murit răstignit de păgîni.

Sf. Ap. Matia, cel ales în locul lui Iuda, a propovăduit pe Hristos în Capadocia și în Etiopia, unde, după multe pătimiri, a suferit moarte năpraznică. Sf. Ap. Pavel L-a purtat pe Hristos de la Ierusalim și pînă la Roma. A fost ucis de Nero, cu sabia, și este cinstit ca unul care, împreună cu Sf. Petru, s-a ostenit pentru binevestirea lui Hristos Dumnezeu. (C.GHERASIM)