SINAXAR

Punerea cinstitului veștmînt al Preacuratei Fecioare în biserica Vlahernei

Doi senatori romani au cerut în secolul V învoirea împăratului Leon cel Mare ca să se închine la Locurile Sfinte. După ce au ajuns în Palestina, au mers în Galileea, ca să vadă Nazaretul și casa Preacuratei Fecioare. Ei s-au cazat într-o casă a unei femei văduve, bătrînă de ani și cinstită prin viața ei curată. Pe cînd cinau ei, au văzut o altă cameră deosebită, în care erau multe lumînări aprinse, și, de unde, ieșea o mireasmă de aromate, căci acolo era ascuns cinstitul veșmînt al Maicii Domnului. Minunîndu-se senatorii de acel lucru străin, au rugat-o pe femeie să le povestească ce s-a întîmplat. Atunci, femeia le-a destăinuit taina potrivit căreia veșmîntul Preacuratei Fecioare Maria a fost încredințat uneia din strămoașele sale, care înainte de moarte, l-a lăsat spre pază, unei alte fecioare. Și această tradiție s-a continuat și s-a păstrat pînă la ea. Senatorii, făgăduind să păstreze taina, au rugat-o pe bătrînă să le îngăduie a priveghea cu rugăciuni, toată noaptea lîngă sfîntul veșmînt. Și, pe cînd se rugau ei, cu lacrimi, către Născătoarea de Dumnezeu, le-a venit gîndul să dăruiască acea comoară împăratului lor din Constantinopol. Luminîndu-se de ziuă și mulțumind femeii, au dat milostenie îmbelșugată, și s-au dus spre Ierusalim. După ce s-au închinat la locurile sfințite, cei doi s-au întors și au poposit la bătrîna aceea, petrecîndu-și noaptea lîngă racla sfîntului veșmînt. La plecare, cu învoirea bătrînei, care nu mai avea în neamul ei nici o fecioară, căreia să-i lase această moștenire, au luat cu ei sfîntul veșmînt, lăsînd multe daruri. Ajunși la Constantinopol, au înștiințat pe marele împărat Leon și pe împărăteasa Verina, asemenea și pe patriarhul Ghenadie, înaintea cărora a fost descoperită cinstia raclă. Apoi, l-au dus în cu slavă în biserica Vlahernei și au hotărît ca, în fiecare an, să se prăznuiasă punerea veșmîntului Născătoarei de Dumnezeu, în acea biserică, în ziua de 2 a lunii lui iulie. (C.GHERASIM)