Pomenirea Sfîntului Mucenic Iachint (sec. II)
Sfîntul Mucenic Iachint era din Cezareea Capadociei și a trăit în timpul împăratului Traian. Slujea la curte, la paza camerelor împărătești, și, în taină, se ruga la Dumnezeu. Cu toate că Traian era om luminat și cu judecată, iubitor de popor și iubit de supușii săi, împăratul era păgîn, închinător la idoli și prigonitor al creștinilor. Într-o zi de mare praznic păgînesc, fiind de față și împăratul, tînărul Iachint a fost pîrît de un oștean, din aceeași gardă, dar idolatru cu credința, că îl văzuse și îl auzise rugîndu-se în taină unui anume Iisus, numindu-l Dumnezeul său. Împăratul s-a mîniat cumplit și a poruncit să fie adus înaintea sa tînărul cutezător, care, sub același acoperămînt împărătesc, calcă legile țării. Și Iachint a fost adus, în grabă, înaintea împăratului. Fiind silit de Traian să guste din cărnurile jertfite idolilor, tînărul creștin nu a acceptat, ci, mai mult, a mărturisit, pe față, credința lui în Hristos. Pentru aceasta, a fost bătut peste tot trupul și l-au închis în temniță, punînd înaintea lui numai mîncăruri gătite din jertfele idolilor. Însă, viteazul nevoitor al lui Hristos n-a vrut să guste din ele, ci a rămas postind patruzeci de zile. Și, slăbind de foame, și-a dat sufletul la Dumnezeu. (C.G.)
Lasă un răspuns